Despre iubirea de arginti !

“ Vei auzi aceasta indreptatire de la cei ce cauta sa ajunga bogati :” Cand voi ajunge bogat, voi putea face fapte bune !” Nu-i credeti, ca va amagesc si pe voi, se amagesc si pe ei insisi. Sfantul Ioan Scararul cunostea in adancime temeiurile cele mai ascunse ale sufletului omenesc, zicand : “ Inceputul iubirii de arginti pune inainte milostenia, iar sfarsitul ei este ura fata de saraci” ( Scara, Treapta a saisprezecea). De aceasta dau marturie toti iubitorii de arginti si mai bogati si mai saraci. Omul de rand zice : “ De as avea bani as face cutare si cutare fapta buna !” Sa nu-l credeti pe el. Nici el sa nu creada siesi. (…) Zice iarasi Inteleptul Ioan : “ Nu spune ca trebuie sa aduni bani pentru saraci si ca prin acest ajutor ai putea dobandi Imparatia. Adu-ti aminte ca Imparatia a fost castigata cu doi banuti.( …) Daca nu ai ce sa dai saracilor, roaga-te ca Dumnezeu sa le dea lor, iar prin aceasta ai savarsit si milostenie, inca ai dobandit si Imparatia Cerurilor.

Cand sfantul Vasile cel Nou a proorocit imparatesei,sotiei Imparatului Contantin Porfirogenetul (1), ca mai intai va aduce pe lume o fiica , iar mai pe urma un fiu, imparateasa i-a daruit mult aur. Sfantul nu l-a primit. Imparateasa l-a rugat in numele Sfintei Treimi sa ia aurul acela. Atunci Sfantul Vasile a luat doar trei galbeni si i-a dat slujnicei sale nevoiase,Teodora, zicand :” Nu avem trebuinta de prea multi spini dintr-acestia, pentru ca mult inteapa “ 

 

Nota : Fragment preluat  "Proloagele de la Ohrida" autor Sfantul Nicolae Velimirovici

Nota (1) . Constantin VII Porfirogenet Nobilul, imparat bizantin intre anii 913 si 959

O minune a Sfintei Parascheva !

" In vara anului 2011 am ramas o noapte la o familie din Bucuresti si printre altele sotia mea mi-a povestit urmatorul lucru minunat :
In urma cu doi ani am fost de ziua Cuvioasei Parascheva la Iasi la mostele ei si m-am inchinat. Si vreau sa spun ca fata de Cuvioasa am o evlavie deosebita. Dar anul trecut nu m-am gandit sa ma duc fiindca a trebuit sa merg la serviciu. Si aici vreau sa adaug ca femeia are o functie mai mare.
In noaptea care esra spre ziua Cuvioasei am avut un vis. Se facea ca stateam la rand cu oamenii ca sa ajung sa ma inchin la moastele Cuvioasei.
Si asa am stat toata noaptea inaintand incet pentru ca radul era foarte lung, dar cand mai aveam vreo cincizeci de metri m-am trezit.
Visul a fost foarte real si cand m-am trezit ma dureau foarte tare picioarele ca si cum as fi stat toata noaptea in picioare. I-am povestit sotului meu visul si el m-a intrebat daca am apucat sa ma ichin la Moastele Cuvioasei.
 Zicandu-i ca nu, a zis :
- Si ce mai stai, urca in tren si du-te la Iasi ca te cheama Cuvioasa ca sa te inchini la Moastele ei. Si cu serviciul ce fac ?
- Lasa ca sun eu si le spun ca a intervenit o problema si nu poti veni. M-am urcat in tren si am plecat spre Iasi.
Cand am ajuns cineva de acolo a reusit sa ma bage in fata, mai aproape de moastele Cuvioasei ca sa nu mai stau la rand pentru ca erau foarte multi oameni.
Cand persoana m-a lasat undeva la rand mai aproape de moastele Cuvioasei atunci am recunoscut locul din vis ca pana acolo ajunsesem cand m-am trezit.
Am recunoscut chiar si oamenii care stateau la rand ca erau aceiasi din vis. Deci am inaintat incet spre Moastele Cuvioasei rugandu-ma in mintea mea.
Intre timp cumparasem un teanc de iconite cu chipul Cuvioasei ca sa le ating de Sfintele Moaste si sa le impart la cunostinte la intoarcere. Cand am ajuns la racla Cuvioasei, am vazut-o pe Sfanta vie in fata ea.
 De emotie am scapat teancul cu iconite care s-au imprastiat pe racla sfintei. Picioarele imi tremurau si inceracm sa adun iconitele de pe racla sfintei in timp ce oamenii se inchinau si treceau mai departe.
Dupa cateva minute am plecat si eu launadu-mi ramas bun de la Cuvoasa Parascheva si multumindu-i pentru toate darurile."

Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi . Amin


Nota : Fragment preluat din cartea " Povestiri duhovnicesti " autor Monah Pimen Vlad

Iar Acesta este Dumnezeul nostru !

“ Pe atunci exista obiceiul ca un barbat sa nu iasa in viata publica inainte de varsta de 30 de ani .Hristos S-a conformat  acestui obicei. Pana la 30 de ani a ramas “ ascuns “ in satul Sau, ocupandu-se cu greaua meserie de tamplar.Cand a crescut invatase deja meseria lui Iosif.

Asadar, Iisus, asemenea celor mai multi evrei ai vremii Lui, avea o meserie practica. Facea pluguri si juguri pentru car,dupa marturia Sfantului Iustin Martirul. Exista obiceiul ca iudeii sa poarte un semn distinctiv a profesiei pe care o aveau: un croitor purta un ac in piept, un tamplar purta un betisor la ureche. Iisus , ca tamplar, purta si El un betisor la ureche. Contemporanii Lui, Il vedeau purtand betisorul la ureche, semn distinctiv al tamplarilor, impingand la rindea si dand cu ciocanul. “ Mestere tamplar !” ,Il strigau contemporanii Sai ( Marcu 6,3 ). “ Vine tamplarul !”  sau “ Bine-ai venit tamplare !” .

Tamplarul acelei epoci diferea mult de tamplarul zilelor noastre. Pe atunci , tamplarul avea si ciocanul, si rindeaua facute manual. Toate erau confectionate de el,lucru care ingreuna cu mult munca, facandu-l sa asude pentru a o indeplini. Si nu doar atat. Pe atunci casele se construiau cu plinte si lemne, ceea ce insemna ca, la construirea unei case, primul cuvant il avea tamplarul. Trebuia sa mearga in padure, sa taie lemnele – lemn de chiparos, de brad sau de cedru -, sa le rindeluiasca, sa le faca stalpi, sipci,sa lase un an-doi sa se usuce si apoi sa le transporte, impreuna cu altii, in sat.

Inchipuiti-vi-L pe Hristos, tanar de 18-20 de ani sau barbat de 25-28 de ani, strabatand dealuri si vai, taind, asudand in timp ce taia lemnele cu toporul si cu fierastraul, pentru a procura material – bustenii , pe care sa-I duca in sat. Apoi sa sape pamantul pentru a pune fundatia si structura casei.Apoi, intorcandu-Se obosit acasa, in satul Sau, iar Mama Lui pregatind cina si punandu-I sa manance, dupa care sa cada ostenit pe rogojina Sa, sa Se culce, iar dimineata sa Se intoarca iarasi la lucru.Inchipuiti-va cum lucra in atelierul Sau, discutand cu clientii, care faceau poate si glume sau negociind cu El: “ Cat ne iei ca sa ne faci o usa ?”

InchipuitI-vi-L taind drugi de lemn cu fierastraul, pentru a fece usi, ducandu-le in spate pentru a le monta in casele care se construiau ! Inchipuiti-vi-L pe Hristos tanar de 25-28 de ani carandu-si in sac uneltele – rindeaua, fierastraul,dalta,ciocanul – si mergand prin satul Sau si prin satele din imprejurimi – in Nain, in Cana - , ori pe jos, ori calare pe magar, pentru a rindelui sau a slefui si taia polite “ in sudoarea fruntii castigandu-Si painea de fiecare zi”… unii platindu-L si altii pacalindu-L, explotandu-I bunatatea. Iar Acesta este Dumnezeul nostru, Care a venit pe pamant sa ne mantuiasca!”

 

Nota : Fragment preluat din cartea " Hristos necunoscut " autor Arhim. Vasilos Bacoianis

Rudele Sale !

“ Hristos avea rude si din partea Mamei Lui, Maria, si din partea “ tatalui “ Sau , Iosif logodnicul. Din partea Mamei Sale.Tatal Mariei, Sfantul Ioachim, era bunicul lui Iisus, precum si unchiul Mariei, Iosif( din Arimteea), a devenit tot bunicul sau.

Mama Mariei, Sfanta Ana, a devenit bunica lui Hristos. “ Pe ceea ce a nascut viata, in pantece o ai purtat, Curata Maica a lui Dumnezeu, de Dumnezeu ganditoare, Sfanta Ana..” ( Tropar la adormirea Sfintei Ana ). De asemenea, Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, era ruda cu Mama lui Hristos( Luca 8,36 ).

Dupa traditie, erau verisoare, asa inact copii lor Sfantul Ioan Botezatorul si Hristos erau veri. Maria il avea nepot pe Sfantul Ioan, iar Elisabeta Il avea nepot pe Hristos. Sfantul Ioan era cu sase luni mai mare decat Hristos( Luca 1,36 ). Din partea lui Iosif.Iosif avusese cu sotia sa , Salomeea, sapte copii: patru baieti : Iacov, Iosie, Simon si Iuda ( Marcu 6,3 ) si trei fete : Marta, Estera si Salomeea. Cand Iosif s-a logodit cu Maria ( logodnica era considerate sotie legitima a celui logodit cu ea;”  Femeia ta “, i-a spus ingerul lui Iosif ( Matei 1,20 ), copiii lui deveneau si copiii Mariei si, implicit, fratii lui Iisus( Marcu 6,3 ). De aceea erau numiti “ fratii Sai”(1) . Iacov fratele Domnului, nu unul din cei doisprezece; Iuda Tadeul, nu Iscarioteanul unul din cei doisprezece. Iuda, rob a lui Iisus Hristos si frate a lui Iacov ( Iuda 1,1 ), scrie el insusi in epistola sa.

Prin urmare , Salomeea, fata lui Iosif, era mama fratilor Ioan si Iacov, doi din cei doisprezece apostolic.Ceea ce inseamna ca Iocov si Ioan erau nepoti ai lui Hristos. De aceea aveau si indrazneala sa-I vorbeasca cum a fost atunci cand I-au cerut sa coboare foc din cer, sa-I arda pe samariteni ( Luca 9,53 )sau cand au avut indrazneala sa-I ceara locurile mai bune in Imparatia Sa ( Marcu 10,36 )Mironositele. Fiicele lui Iosif, Marta, Estera, Salomeea si fiicele Mariei, surorile lui Iisus, impreuna cu Maria Magdalena si impreuna cu Mama lui Hristos, precum si alte femei galileence evlavioase, formau gruparea care Il slujea pe Hristos in timpul vietii Sale publice, din propriile venituri 9 din avutul lor ) ( Luca 8,3 ). Il urmau din sat in sat si din cetate in cetate (2). Acestea au avut indrazneala sa-L urmeze pan ape Golgota ( Luca 23,17; Matei 27,55). Apoi in zorii zilei de duminica, au mers la mormant pentru a unge trupul Sau cu arome si mir ( Marcu 16,1; Matei 28,1 ). Ele sunt cunoscute drept mironosite.(1). In Noul Testament , cu vantul frate inseamna si ruda, var , nepot, unchi,etc. Dovada : “ Si stateau langa crucea lui Iisus Mama Lui si sora Mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena ( Ioan 19,25 ). Prin urmare, cand evanghelistii vorbesc despre fratii lui Iisus, inteleg copiii lui Iosif sauu nepotii lui, adica verii lui Hristos.(2). Si apostolii aveau femei evlavioase care ii urmau si ii slujeau. “ Nu avem oare dreptul sa purtam cu noi o femeie sora, ca si ceilalti apostolic, ca si fratii Domnului, ca si Chefa ? – se apara Sfantul Pavel ( I Corinteni 9,5 ).”

 

Nota : Fragment preluat din cartea " Hristos necunoscut " autor  Vasilios Bacoianis

Fariseii si sambata !

“ Una din cele mai grele acuzatii pe care I-o aruncau lui Hristos dusmanii Lui, pe toata perioada vietii Sale publice, a fost ca nu respecta odihna sambetei. Amintiti-va cat de mult L-au infruntat cand, in ziua sambetei, l-a vindecat pe orbul cel din nastere ( Ioan 9,1-38); cand in ziua de sambata, a vindecat-o pe femeia cea garbova( Luca 13,10 )si in alte situatii.

Desigur, Hristos, ca iudeu, respecta legea dumnezeiasca prin care sambaata era randuita ca zi nelucratoare, insa nu accepta interpretarile meschine pe care I le dadeau fariseii cei rataciti si ceilalti. Dumnezeu randuise sambata ca zi nelucratoare ( Iesirea 20,8 ) pentru ca iudeii sa aiba posibilitatea de a-L slavi pe Domnul si Dumnezeul lor, odihna cea sfanta in cinstea Domnului ( Iesirea 16,23 )- de aceea le era interzis sa munceasca in acea zi.

Era interzis printre altele, sa duca in spate greutati. Insa fariseii cei bolnavi la suflet, pentru a arata poporului ca au mare evlavie, au “ extins “ aceasta porunca, si nu numai aceasta, asa incat porunca cea folositoare de suflet ( “ Lasati lucrul vostru , sa-L slaviti pe Dumnezeu”) au facut-o ucigasa de suflet, chinuind astfel poporul lui Dumnezeu.Greutatea legal permisa era, dupa farisei, cea a unei smochine uscate. Dar si aici aveau o problema : ce se intampla daca cineva cara o smochina uscata mai mare decat cele obisnuite ? Cu siguranta, daca o cara intreaga, era o incalcare a legii. Daca o taia in doua si cara cate o jumatate, mai era oare o incalcare a legii sambetei ? Unii ziceau ca da , altii ca nu, si se certau intre ei. Mai mult: croitorul trebuia sa-si scoata cu o zi inainte acul ( semnul meseriei sale ) din haina, de la rever, caci daca ii cadea in ziua sambetei nu ii era permis sa se aplece si sa-l ridice. Poate daca ii cadeau ceva bani s-ar fi aplecat sa ii ia !

La fel de problematic era pentru farisei si daca tatal sau mama aveau voie, in zi de sambata , sa-si ridice si sa-si imbratiseze copii; si multe alte lucruri de ras, cu care chinuiau lumea.In aceasta atmosfera se gasea Hristos. Cum era cu putinta ca Hristos sa Se “ adapteze” acestei atmosfere ?! Scoala-te ia-ti patul tau si umbla ! , i-a spus paraliticului in zi de sambata ( Ioan 5,8 ). Nu i-a zis doar : Ridica-te din pat si vino maine, cand nu e zi de odihna, sa-ti iei patul, ci : Acum ridica-te, ia-ti patul si umbla ! Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla ( Ioan 5,9 ).

Inchipuiti-va reactia fariseilor cand l-au vazut pe cel care cu putin inainte era paralizat sa ridice in sambata intreg patul pe umar, in vreme ce le era interzis sa ridice pana si un cuisor ! S-au infuriate cu totul ( Ioan 5,16 ) si, in ciuda tuturor explicatiilor ulterioare ale lui Hristos ( Ioan 5,19; Marcu 3,1 ; Luca 13,15 ) nu s-au schimbat cu nimic. “ Pe arap, oricat l-ai spala, doar strici sapunul “ zice un proberb cu talc. Dar , in timp ce se osteneau pentru odihna sambetei, aceiasi, cand erau ei la ananghie, o ignorau cu buna stiinta. Dovada : Legea spunea ca, pentru a manca mielul de Pasti, nu trebuie sa vii in contact cu paganii( Numerii 9,6 ). Pilat nu era iudeu, ci pagan. In ajunul Pastelui, adica vineri, aceia trebuiau sa-L duca pe Hristos la Pilat pentru a le semna condamnarea la moarte si “ ei n-au intrat in pretoriu , ca sa nu se spurce si sa manance Pastile ( Ioan 18,28 ).L –au lasat pe Hristos la poarta, de unde L-au preluat soldatii romani. Aici deci au tinut legea, deoarece doreau sa manance Pastile. Insa in ziua imediat urmatoare, sambata, cand incepuse Pastele, au calcat in picioare, cu buna-stiinta dumnezeiasca lege ! “

Iar a doua zi, care este dupa vineri, s-au adunat arhiereii si fariseii la Pilat ( Matei 27,62) si nu s-au dus doar unul, ci au mers ,multi ! Au cerut custodie, adica paza militara, care sa pazeasca mormantul lui Hristos, ca nu cumva ucenicii Lui sa-I fure trupul sis a spuna ca a inviat ( Matei 27,63-64 ). Vedeti cum ura lor fata de Hristos i-a facut sa uite orice lucru cuvios sau sfant ? Doar intamplator se luptau pentru odihna sambetei. Pentru patimile lor se luptau, si nu pentru odihna sambetei.Astfel de oameni L-au rastignit pe Hristos si astfel de oameni continua sa-L rastigneasca “ .



Nota : Fragment preluat din cartea " Hristos necunoscut " autor Vasilios Bacoianis