"Pictorului Pavle I, care intreaba dupa ce se cunoaste o icoana ortodoxa a Maicii Domnului "
"Mi-ai pus lângă scrisoare o imagine de femeie care e
răspândită în popor sub numele Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Imaginea nfăţişează o
femeie tânără, veselă, cu părul revărsat pe umeri, cu faţa durdulie, cu buzele rumenite, cu
hainele pestriţe. Fără prunc în braţe. Ai văzut şi singur că este o imagine ne-ortodoxă a
Maicii Domnului, şi întrebi: „După ce poate omul să recunoască o icoană
ortodoxă a ei?”
Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai
degrabă după cele trei stele - una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia
pe umărul stâng.
Aceste trei stele imbolizează fecioria Fecioarei Maria
înainte de naştere, în naştere şi după naştere. După aceea, culorile
veşmintelor. Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori
Principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de
deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea
aurie simbolizează nemurirea, cea roşie - slava şi domnia, iar cea albastră -
cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este
ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ.
Faţa Sfintei
Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă,
ci prelungă şi destul de trasă. Ochii, mari şi gânditori. Tristeţe lină, gata
de un surâs mângâietor: tristeţe pentru nefericirea lumii, surâs pentru
nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristeţea, cât şi surâsul sunt
reţinute, şi totul este reţinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit
toate amărăciunile durerii şi estriştii
şi poate să ajute celor care se luptă cu durerea şi cu restriştea. Părul ei
este întotdeauna acoperit cu totul. Chipul Născătoarei de Dumnezeu nu pare
nicicând de o frumuseţe firească. El e în aşa fel, că alungă orice gând de
trupesc.
El este de o frumuseţe mai presus de fire, care nu se arată altminteri
decât prin sfinţenie. El întoarce gândul privitorului către înalta realitate duhovnicească
şi frumuseţe a sufletului. Capul Maicii Domnului este aplecat lin către pruncul
Hristos, pe care îl ţine la piept.
Această lină aplecare arată supunerea în
toate faţă de voia lui Dumnezeu, pe care ea a arătat-o cândva şi în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iată
roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi mai
înseamnă recunoaşterea faptului că Cel pe Care îl ţine în braţe este mai mare
decât ea. În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără
pruncul Iisus.
Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către
iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucişate şi capul plecat,
câteodată cu săbiile simbolice îndreptate spre inima ei. Dar inima nu este
zugrăvită niciodată, nici nu se vede. Cel mai des întâlnită este icoana ei cu Fiul
în braţe. Ea s-a şi arătat în lume pentru Fiul.
Misiunea ei în lume a fost în
Fiul ei. Ca nimeni să nu vadă în ea femeia, ci, totdeauna şi pentru totdeauna,
mama.
Ea reprezintă cea mai înaltă, mai curată şi mai sfântă maternitate, de la
mai înaltă, mai curată şi mai sfântă maternitate, de la un capăt la celălalt al
timpului.
Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e şi mama noastră,
mângâietoarea noastră şi grabnica noastră ajutătoare.
Ea să-ţi fie şi ţie întotdeauna mângâiere şi ajutor! "
Nota : Fragment preluat din cartea " Raspunsuri la intrebari ale lumii de azi - scrisori misionare "autor Sfantul Nicolae Velimirovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu