Dupa credintele desarte, se crede de superstitiosi, ca ursitoarele ar fi trei : prima tine fusul, a doua toarce, a treia taie firul...sau prima, " ursitoarea", toarce firul, a doua soarta, deapana firul, aratand ce va pati omul in viata, cea de-a treia," moartea " rupe firul vietii omului.
Credinta aceea desarta in destin, soarta sau ursitoarele, este asa de inradacinata in poporul nostrum, incat in unele parti pun masa la venirea in lume a nou-nascutilor, cu credinta desarta ca ursitoarele hotarasc soarta noului nascut. AStfel, in seara celei de a treia zi dupa nastere, facandu-se curatenie riguroasa se aseaza intr-un pat din camera lehuzei, o masa pe care se pun din lucrurile si bunatatile, de care ar dori sa aiba parte noua odrasla in viata - bani, carti sfinte, mancari felurite si placate...pentru ursirea cu belsug a noului nascut.
Din punct de vedere crestin, credinta in destin este diametral opusa Providentei divine si libertatii de actiune a omului ( liberul arbitru )...Pe baza Sfintei Scripturi aceasta superstitie este combatuta riguros. Pronia sau Providenta divina prin care intelegem purtarea de grija a lui Dumnezeu de toate fapturile Sale, de la cele mai neinsemnate - iarba si crinii campului, pana la om ( Matei 6,25-26 ), exclude idea destinului. Dumnezeu este Parinte nepartinitor, caci voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostiinta adevarului ( I Tim. 2,4 ).
Ca unul care a iubit atat de mult lumea, incat a sacrificat pe Fiul Sau pentru mantuirea ei ( Ioan 3,16; I Tim. 2,6 ), nu poate sa predestineze pe unii la bine, iar pe altii la rau, El, Care rasare soarele Sau si peste cei rai si peste cei buni, ploua peste cei drepti si peste cei pacatosi ( Matei 5,45 ).
Dumnezeu nu indeamna pe nimeni la rau si nici nu sileste la virtute, ci lasa fiecaruia libertate de actiune, caci pune inaintea omului: viata si moartea, binele si raul ( II Lege 30,15,19 ), sau : viata si moartea, binecuvantarea si blestemul ( II Lege 30,1 ). Conditioneaza fericirea vesnica de libertatea vointei omenesti si implinirea poruncilor crestine, caci atunci cand este intrebat de tanarul care voieste sa mosteneasca viata de veci, Fiul lui Dumnezeu ii spune :" De voiesti sa intri in viata, pazeste poruncile..." ( Matei 19,17 ). Chiar cand este vorba sa tamaduiasca pe bolnavi, nu o face pana nu-I intreaba daca voiesc sa fie sanatosi ( Luca 19,41; Ioan 5,6 ). Cand Sfantul Apostol Pavel spune, ca toate ii sunt ingaduite, dar nu toate ii sunt de folos ( I Cor. 10,23 ), artata lamurit libertatea de actiune.
Anuntand Judecata universala Domnul nostru Iisus Hristos spune ca atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale. ( Matei 25,31-46 ). Fapt care presupune neaparat libertatea de actiune,ceea ce si Sfantul Apostol Pavel confirma ( Rom.2,6 ). Mai lamurit acelasi Apostol arata ca omul are voie libera - ceea ce seamana omul , aceea va si secera ( Gal.6,7 ). Sfantul Apostol Iacov, cand zice, ca oamenii vor fi judecati prin legea libertatii ( Iacob 1,25; 2,12 ) arata responsabilitatea faptelor pe baza libertatii de actiune. Fiecare dintre noi ne simtim liberi de actele noastre si daca avem cate odata insuccese si nemultumiri, nu se cade sa invinuim soarta ca ar fi nedreapta cu noi, sau pe Dumnezeu. Aceasta se datoreste, fie puterilor noastre slabe sau inteligentei marginite, fie pasiunilor sau ispitelor, care ne abat din adevarata cale.
Minucius Felix, unul dintre apologetii crestini ai primelor veacuri, in scrierea sa, "Octavius " spune ca : nu se cade a se scuza cineva de faptele sale invocand soarta, caci avem voie libera care sa judece faptele nostre. Un alt scriitor crestin Tatian Asirianul, in scrierea sa "Cuvant catre gresci ", spune ca : " Crestinii sunt mai presus de destin si nu recunosc decat un singur Stapan. Nefiind condusi de destin, crestinii resping pe cei care -I stabilesc reulile". Dumnezeu nu hotaraste din veac actele omului, ursind pe unii la bine, iar pe altii la rau, ci in baza prestiintei si atotstiintei Sale, cunoaste ceea ce va faptui omul prin libera sa vointa. Aceasta nu este predestinatie, ci prestiinta. Oricat de inradacinata este aceasta superstitie, se pare totusi, ca in adncul sufletului omenesc se gaseste in stare latent, ascunsa, nevazuta, nebanuita, convingerea ca omul este liber in savarsirea actelor sale.
Asa romanii cei convinsi de atotputernicia si neindurarea zeului " Fatum ", aveau un proverb semnificativ, extras din " Georgicele "poetului Virgiliu :" labor improbus omnia vincit "( munca neprecupetita invinge totul ) , iar noi ramanii avem o zicala mai concludenta :"Cum iti vei asterne , asa vei dormi ! "
Nota : Fragment extras din cartea "Capcanele Iadului " autor Protosinghel Nicodim Mandita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu