"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

vineri, 8 august 2014

Hrana sufleteasca !

" Ce ar trebui sa facem ca sa punem tot foc peste foc, ca sa nu se stinga ravna pentru cele duhovnicesti ?

"E normal sa pui aceasta intrebare. Pe foc trebuie mereu sa arunci cate ceva ca sa arda in continuare. Si ravna aceasta trebuie mereu s-o intaresti.
Nu putem sa stam tot timpul de vorba cu un episcop sau cu parintele staret sau cu parintele duhovnic, insa avem langa noi sfintele carti, Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti. Pe aceastea sa le avem ca hrana.
Ravna trebuie sa ti-o innoiesti permanent. Eu, de exemplu, cand sunt mai suparat, cand am probleme, nu las ca sa fiu framantat si sa ma gandesc ca preotul cutare mi-o facut multe probleme sau altceva de genul acesta. Eu, pur si simplu, iau langa mine un prieten. Stau de vorba cu el. Si prietenul, daca am stat cu el, imisporeste puterea. Prietenul acesta se numeste cartea de folos sufletesc.
Cand eram aici staret, aveam langa camera unde dormeam o alta camera care avea toti peretii captusiti cu carti.Veneam seara de la slujba decis, foarte decis:"Nu mai citesc in seara asta nimic, trebuie sa ma odihniesc, sa ma culc , ca maine am treaba".
Si intam in camera aceasta unde sunt cartile, asa,ca un soldat, ca un pasa. Cand eram la jumatatea camerei, vedeam undeva o carte si-mi ziceam "Ia sa vad, mai , ia sa vad". Luam cartea si o deschideam si ma pomeneam ca s-o facut ziua si inca nu am inchis cartea. Uitasem de toate necazurile, de toate ispitele, intelegi ?
E o soutie.
Foarte mult insista Sfintii Parinti ca sa se citesca din cartile sfinte. Sunt foarte, foarte bune.
Ca nu ai in toate zilele un duhovnic la indemana, nu ai in toate zilele un episcop ca sa stai de vorba. Si, daca mergi, poate nu are timp sau nu are dispozitie sufleteasca. Atunci iti amintesti ca-l ai langa tine pe acest prieten.
Eram aici dupa Decretul din 1959. Si am ramas singur in manastire, ca toti au fost dati afara. Am ramas eu cu o babuta  care facea treaba la bucatarie. Si era o noapte pustie,grozava, era extraordinar de intuneric.
Eu eram inspaimantat. Si cum stateam intins, pe pat, am dat cu mana de Sfanta Scriptura. Eu ma obiceiul acesta, sa pun Biblia la capul patului.
Deodata s-a facut lumina, s-o imprastiat tot pustiul acela. Asa m-am bucurat, asa m-am miscat sufleteste, asa mi-a provocat o speranta si-o incredere, si-o bucurie, cand am dat cu mainile de Scriptura."



Nota : Fragment preluat din cartea "Traiti frumos si-n bucurie " autor Inaltpreasfintitul Justinian Chira, Arhiepiscopului Maramuresului si Satmarului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu