Intr-adevar, biserica si slujbele de obste sunt un mijloc puternic de educare, luminare si curatire duhovniceasca. "Mare este lucrarea Dumnezeiestii Liturghii ! " , scrie Gogol. "Daca omul se roaga cu evlavie si urmareste cu osardie tot ce se savarseste in timpul ei, sufletul lui dobandeste o dispozitie inalta, poruncile lui Hristos devin pentru el cu putinta de inplinit, jugul lui Hristos devine bun si sarcina Lui usoara." "
Iubesc sa ma rog in biserica "spune Parintele Ioan din Kronstadt,"dar mai ales in sfantul altar, la jertfelnicul lui Dumnezeu, fiinndca in biserica harul lui Dumnezeu ma preschimba in chip minunat; in timpul rugaciunii de pocainta si umilinta cad de pe sufletul meu maracinii, lanturile patimilor, si simt o asemenea usurare...inviez in Dumnezeu si pentru Dumnezeu...ma fac ca un copil mangaiat pe genunchii mamei; inima mea este atunci plina de preacereasca si dulce pace....fata de toti simti prietenie si dragoste, pana si fata de vrajmasi, si ii dezvinovatesti si ii ierti cu placere."
Biserica insufla gandul la Dumnezeu si nazuinta catre El. Pana si infatisarea ei exterioara , aceste turle aurite ce seamana cu niste lumanari aprinse cu limba ascutita de flacara ce se inalta catre cer, ne cheama sa ne desprindem de pamant si sa ne ridicam intr-acolo, in nemarginit. Iar slujbele si dau invatatura, propunand atentiei rugatorilor tot continutul crestinismului printr-o serie de profunde imagini simbolice,si mangaie, si inmoaie sufletul, si inalta.
Iata un mic fragment dintr-o scrisoare a unei fete de 15 ani , care reda impresiile lasate de slujba in sufletul ei tanar :
"Iti cant minunata cantare Tie, Inaltule , Luminosule, Cela ce trimiti in sufletul meu suflarea fericirii nepamantesti... Rezele de soare, luminoase si pline de bucurie, joaca stralucitor pe boltile albastre ale bisericii. Suvitele de tamaie, diafane, delicate, se tot inalta. Razele zambitoare ale soarelui iti taie drum prin ele si cad pe boltile semisferice...Cat de minunata este aceasta zi plina de lumina! Cat de limpede este cerul albastru ! Cu cata bucurie Iti canta lauda rasunatore glasurile tinere si frumoase ! Ce minunat este aici in biserica Ta ! Cum ard toate inimile de dragoste curate pentru Tine !... Toata lumea este o mare biserica a Ta, si in aceasta bisericatotul este preafrumos si luminous, totul Iti canta cantare sonora si preafrumoasa, plina de incantare si de dragoste gingasa: Te iubim, Te iubim , Luminosule, Inaltule , Preafrumosule !...."
Nota : Fragment preluat din cartea " Evanghelia pentru omul modern " autor Sfantul Vasile al Kinesmei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu