,,Dupa abdicarea Tarului in martie 1917, familia imperiala a fost arestata si dusa in Siberia.
Din ordinul lui Lenin, in noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, Tarul Nikolai al II-lea Romanov, Tarina Aleksandra Feodorovna, cele patru fiice ale lor si tareviciul Aleksei au fost impuscati in subsolul casei Ipatiev din Ecaterinburg, unde erau tinuti prizonieri.
Calomniata si defaimata pe nedrept nu de putine ori, familia suverana a ramas in amintirea celor ce au cunoscut-o indeaproape ca ,, o familie sfanta, nobila, indelung rabdadoare si patimitoare,,.
In procesul intentat Tarului sub acuzatia de ,,inalta tradare,,, acuzatie ce nu a putut fi cu nimc dovedita, unul dintre membrii comitetului a intrebat de ce nu a fost publicata corespondenta familiei.
Avocatul apararii a raspuns ca daca aceasta corespondenta ar fi fost publicata, oamenii i-ar fi venerat pe tari ca pe niste sfinti.
,, Probabil ca pentru mantuirea Rusiei este necesara o jertfa rascumparatoare. Eu voi fi acea jertfa. Faca-se voia Domnului!,,, a spus tarul in timpul surghiunului sau ce ducea la moarte.
Tarina nota in jurnal, tot in acele zile : ,, Cand esti ocarat,binecuvinteaza. Cand esti progonit, patimeste. Cand esti defaimat, mangaie. Cand esti chinuit, bucura-te. Aceasta este calea noastra. Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui!,,
Intre 1917-1918 au fost asasinati saptesprezece membri ai familiei tariste, ramasa astfel fara urmasi.
Rusia dobandea insa noi mijlocitori in ceata marturisitorilor credintei.
Printesa Elisabeta Feodorovna- cuvioasa si mucenita
Sora mai mare a Tarinei Aleksandra, prin nastere ducesa de Hesse, iar prin casatorie printesa de Rusia, Elisabeta Feodorovna a dus la inceput o viata obisnuita nobilimii de al curtea inperiala.
Dupa uciderea sotului ei marele duce Serghie Alexandrovici, printesa intemeiaza ,, Comunitatea Martei si a Mariei,, o asociatie laica de femei destinata slujirii aproapelui.
In 1910 primeste, impreuna cu alte 30 de surori din comunitate, chipul ingeres al calugariei.
Duce o viata de nevointa aspra, dormind doar cateva ore pe noapte, postind si priveghind, neobosind sa aline suferinte straine, sa ingrijeasca ranile bolnavilor, sa stea la capatul muribanzilor, sa citeasca Psaltirea pentru cei adormiti.
In 1918 bolsevicii o iau de la manastire si o duc la Ekaterinburg, apoi la Alopaievsk, impreuna cu alti sase membri ai familiei imperiale.
Pe 18 iulie prizonierii sunt legati la ochi si aruncati de vii intr-o mina parasita, in care ucigasii au azvarlit apoi grenade si proiectile.
Un taran a auzit din put , cantari de rugaciune, ultima Vecernie a maicii Elisabeta.
Anuntati soldatii Armatei imperilae au sosit in graba, dar n-au mai gasit inauntru decat trupurile neinsufletite.
Nota :
Text extras din cartea ,, Fericiti cei prigoniti,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu