" Va rog cu iubirea Domnului nostru Iisus Hristos, Care s-a dat pentru pacatele noastre, sa ne ingrijim in sfarsit pentru sufletele noastre, sa ne intristam de zadarnicia vietii trecute, sa ne luptam pentru cea viitoare intru slava Domnului si Hristosului Lui si a Sfantului slavitului Duh. Sa nu ramanem intru lene si in aceasta slabire, pentru ca prin lene pierzand cele acum si lasand inceputul lucrului pentru maine si pentru alte zile, cand vrajmasul ne va atinge pe noi neinarmati cu fapte bune, sa nu fim lipsiti de bucuria camarii de nunta si sa nu plangem in zadar si fara de folos, mahnindu-ne de vremea cea petrecuta in rau, cand nimic nu mai poate ajuta celor ce se pocaiesc.
"Iata acum este vremea potrivita ", zice Apostolul, "iata acum este ziua mantuirii" ( II Cor. 6,2 ).
Acest veac este veacul pocaintei, iar acela al rasplatirii ; acesta al faptelor, iar acela, al rasplatirii; acesta, al rabdarii, iar acela la mangaierii.
Acum Dumnezeu este ajutatorul celor ce se indreapta de la calea raului, iar atunci-strasnicul cercetataor al faptelor, cuvintelor si gandurilor omenesti. Acum ne bucuram de indelunga rabdare, iar atunci vom cunoaste dreapta judecata, cand ne vom scula unii spre vesnica osanda, iar altii spre viata vesnica, primind fiecare dupa faptele lui.
Pana cand vom lasa ascultarea lui Hristos care ne cheama intru Imparatia Sa cea cereasca?
Nu ne vom intoarce oare de la viata obisnuita la asprimea vietii celei dupa Evanghelie?
Nu ne vom inchipui acea zi grozava si mareata a Domnului in care, pe cei ce se apropie cu fapte spre partea cea dreapta a lui Dumnezeu ii va primii intru imparatia cereasca, iar pe cei care nu le au si pe care ii va pune la stanga ii va acoperii focul gheenei si intunericul cel vesnic ? Zis este :" acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor "( Matei 25, 30 )
Si noi spunem ca dorim imparatia cereasca, dar nu ne ingrijim de mijloacele prin care o putem castiga si, neluand asupra-ne nici o osteneala pentru legile Domnului, ne mangaiem dupa desertaciunea mintii noastre ca vom lua aceeasi cinste cu cei ce s-au impotrivit pacatului pana la moarte.
Cine e acela care in vremea semanatului sedea acasa sau dormea, iar la vremea secerisului si-a umplut jitnitele pana sus?
Cum a adunat struguri , daca singur nu a sadit via si nici n-a lucrat-o? A cui e munca a aceluia sunt si roadele; cinstea si cununile se cuvin invingatorilor. Se incununeaza candva omul care nici nu si-a lepadat imbracamintea pentru lupta cu vrajmasul, care, dupa cuvantul Apostolului, nu numai ca se cade sa invingem ci si sa ne luptam dupa lege.( II Tim.2,5), adica nelasand nimic neimplinit din cele prescrise, ci facand toate dupa lege ?
Caci zis este :" Fericita este sluga aceea pe care, venind stapanul, o va gasind facand asa. ( Luca 12,43)
Dar oare cum, alegand viata cea plina de placeri si nu viata cea dupa lege ne putem astepta la fericire, la impreuna vietuire cu sfintii si la bucuria cu ingerii Cum voi fi cu Iov, daca daca cea mai mica intristare n-am suportat-o cu multumire? Cum voi fi cu David, daca fata de vrajmasul n-am aratat marinimie? Cum voi ajunge la un loc cu Daniel, daca n-am cautat pe Domnul cu infranare necontenita si cu rugaciune neadormita?
Cum voi fi cu fiecare dintre sfinti, daca n-am urmat calea lor?
Care stapanitor va fi atat de nepriceput incat va invrednicii de aceeasi cununa si pe invingator si pe cel care n-a intrat cel putin in lupta ? Care comandant de oaste imparte deopotriva castigul intre invingatori si intre cei ce nu s-au aratat macar in lupta?
Dumnezeu e bun, dar El este si drept ! Iar cel drept rasplateste dupa merit, dupa cum este scris :" Fa bine ,Doamne, celor buni si celor drepti cu inima. Iar pe cei ce se abat pe cai nedrepte, Domnul ii va duce cu cei ce lucreaza faradelegea( Ps. 124, 4, 5).
Dumnezeu este milostiv, dar e si dreptul judecator, caci este zis :" iubeste milostenia si judecata Domnul ( Ps. 32,5) De aceea proorocul zice : " mila si judecata Ta voi canta Tie , Doamne "( Ps.100, 1).
Se cade sa stim catre cine e milostiv, caci este zis :" Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui( Matei 5,7). Vezi dar cu cata intelepciune imparateste El mila ? Nu fara judecata face mila si nici nu judeca fara mila. Caci milostiv este Domnul si drept si Dumnezeul nostru miluieste( Ps. 114, 5).
De aceea sa nu cunoastem pe Dumnezeu pe jumatate si iubirea lui de oameni sa nu o intoarcem in prilej spre trandavie. Pentru aceasta se trimit tunetele si fulgerul, ca sa nu fie nesocotita bunatatea. Cel ce porunceste saorelui sa lumineze, Acela pedepseste si cu orbirea, Cel ce trimite ploaia, Acela pune si focul. Unele arata bunatatea, altele asprimea; fie deci ca sa-L iubim pentru cea dintai, ori sa ne infricosam pentru cele de a doua, ca si noua sa nu ni se zica:" Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a ingaduintei si a indelungii lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? Dar dupa invartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu (I Rom.2, 4-5).
Asadar, nefiind cu putinta sa ne mantuim daca nu facem fapte bune, potrivit poruncilor lui Dumnezeu, si nu fara de primejdie este a nesocoti vreuna din poruncile Lui, de aceea noi nevoitorii evlaviosi, care ne-am ales viata cea tacuta si linistita ca cea mai potrivita pentru lucrarea poruncilor evanghelice, sa ne ingrijim cum sa facem ca nimic din cele scrise sa nu raman de neideplinit.
Caci daca trebuie sa fie desavarsit omul lui Dumnezeu, dupa cum este scris (II Tim. 3,17), cu tot dinadinsul se cade, prin lucrarea oricarei porunci sa se pregateasca intru masura varstei plinirea lui Hristos, caci dupa legea Domnului, chiar un lucru curat, insa vatamat nu se primeste ca jerfta lui Dumnezeu."
Nota:
Text extras din cartea" Randuielile Sfantului Vasile cel Mare "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu