Am aflat aceasta minune in cartea "Limonariul mirenilor". Sa spun sincer, este un lucru infricosator chiar si de a transcrie aceasta vedenie deoarece raspunderea este mare. Am ales totusi de a face acest lucru, gandindu-ma ca aceasta minunata carte este tiparita cu o sfanta binecuvantare a Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului ceea ce aduce si asupra transcrierii mele aceeasi binecuvantare, impletind buna mea intentie si nevoie de a impartasii cu cat mai multi oameni ceea ce mie imi mangaie sufletul.
Sa ne fie aceasta vedenie spre intarirea credintei si spre o mai mare nevoie de Dumnezeu in viata noastra.
" Intr-o zi la amiaza, maicuta Gavriila isi facea rugaciunea. Si atunci a avut o vedere, o vizita. Sa o lasam chiar pe ea sa ne-o descrie.
Ne-a povestit-o vorbind aproape singura, pentru ca noi ne tineam rasuflarea si nu indrazneam sa zicem nimic.
Era seara tarziu, la casa ei din Atena, pe 28 ianuarie 1986.
Cina aceasta era darul aniversarii....Am inregistrat-o fara sa stim ce va spune, si fara ca ea sa stie. Nadajduiesc ca ne-a iertat....
Maicuta : Parul Sau era castaniu inchis.
Pielea aurie. Am avut aceasta experienta....Dar numai pana aici. I-am vazut ochii.
Doar ochii si fruntea.....De neuitat.....Cu totul supralumesti......Maronii, plini de viata si lumina. Ca si cand nu era nevoie sa vorbeasca.
Erau doar ochii si erau foarte aproape de ai mei. Atat de aproape incat pentru o clipa am crezut ca am in fata o oglinda....dar nu erau ai mei. Erau ai Lui....
Numai ochii......
Acesti ochi sunt de neuitat si au aparut intr-un moment din viata mea in care aveam cu adevarat mare nevoie sa mi se intample ceva supralumesc....
Eram acolo, in Himalaya, unde ramasesem la Uttar Kashi singura, timp de un an.
Atunci s-a intamplat acea prigoana, cand ma alungau de acolo, stii...inainte de a se petrece acele lucruri groaznice, atunci i-am vazut.....Si nu era noapte. Era zi. Eram intinsa si am inchis ochii pentru o clipa si s-a intamplat.
Nici nu m-am speriat, nici nu am fost uimita. Imi dadeam insa seama ai cui sunt acesti ochi si am vazut ca sunt ocrotita si ca nu trebuie sa-mi fie frica de nimic. Ai inteles ? Asta a fost....
-Si erau dulci ochii aceia?
Maicuta: Da , foarte mult. O asemenea expresie n-am vazut-o nicaieri in lume.
Erau sensibili. Foarte sensibili. Parea ca-ti acopera tot sufletul si toata existenta. Dar numai ochii....N-am vazut fata....Am avut insa in acel ceas simtamantul ca este El......"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu