Icoanele Sufletului (prima parte)

Cred ca fiecare dintre noi avem cel putin o icoana care troneaza in sufletele noastre mai mult decat celelalte.
Cunosc oameni care au mai multe sau mai bine zis pe masura ce inainteza in viata duhovniceasca ajung sa dobandeasca tot mai multe si din una singura, care la inceput le era cea mai draga, ajung sa le fie toate cele mai dragi.
Pentru mine Icoana sufletului meu este Ierusalimita si cumva poate pe masura ce trece timpul se inmultesc icoanele preferate , caci toti Sfintii ne devin prieteni dragi din momentul cand ii aducem in casa..... dar cea scrisa in sufletul meu ramane Icoana Maicii Domnului de la Mormantul ei.
Maica Domnului este pentru noi crestinii -ortodocsi o a doua mama si sustinatoare a vietii noastre pe acest pamant.
Stau de multe ori si incerc sa identific momentul cand am inceput sa ma apropii de Ea, dar sincer nu-mi dau seama.
Stiu doar ca mi-am dorit s-o am cu adevarat in viata mea si mai departe pot spune ca Ea a infaptuit toata lucrarea.Toate sentimentele mele si tot dorul de Ea , sunt de la Ea si sprijinul si intelegerea ca este cu mine zilnic chiar si atunci cand nu o am in gandurile mele.
Aceasta, postata aici este infatisarea ei pe care sufletul meu o cauta...Imi doream o icoana a Maicii Domnului cu Sfantul Acoperamant....de mult timp as putea zice si multe icoane cu Sfantul Acoperamant am vazut,toate mi-au fost dragi , dar doar aceasta m-a facut sa plang.
Infatisarea ei ca un copil fragil , dar matur care protejeaza toata lumea cu omoforul in maini, e cutremuratoare.Fetisoara pura si inocenta si atat de serioasa ,umerii slabuti ,ochii mari si adanci ,gatutul ei micut....
Cred ca multe sunt ceea ce simtim si putine ne sunt cuvintele...
Sa ne fie Maica Domnului , Acoperamant al sufletelor noastre in toate zilele vietii si sa o iubim cu adevarat, caci bine ne este noua sub mainile Maicii Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

O icoana unicat

Recent mi-a ajutat Dumnezeu si am ajuns in Dobrogea.

Una din manastirile in care am poposit a fost si manastirea Dervent Dobrogea , o bijuterie a tarii noastre prin darurile fara de pret cu care a fost binecuvantata.

Prima comoara este o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate.

Aceasta este singura din lume in care Mantuitorul este infatisat cu parul ciufulit si este o icoana facatoare de minuni.

A doua comoara este Crucea de Leac ,o cruce din piatra care creste singura din pamant de aproape 2000 de ani.

Aceasta Cruce creste pe locul in care a fost martirizata o fecioara pentru credinta in Domnul nostru Iisus Hristos.

Manastirea Dervent in limba turca inseamna "trecatoare" ceea ce in tot adevarul si este,multi sunt oamenii care cauta cu sufletul acest loc sfant.

Ultima comoara se afla la o distanta de 1 km si este izvorul Sfantului Apostol Andrei,cel intai chemat,ocrotitorul Romaniei.

Pot spune cu adevarat ca tare bine i-a priit sufletului meu aici la Dervent mai ales ca am si dormit o noapte in aceasta sfanta manastire.

Icoana care se curata singura

„Icoana care se curata singura”

Ati vazut vreodata o icoana in care sa fie zugravit un chip cu ochii abia intredeschisi?

O astfel de reprezentare rara este icoana facatoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos care se afla in patrimoniul Manastirii Celic Dere.

Ea a ajuns in aceste locuri pe vremea razboiului ruso-turc din anii 1806-1812.

Este asezata spre inchinare in biserica Paraclis a manastirii. Mai este numita si „Icoana care se curata singura” deoarece, desi in trecut era in totalitate innegrita, in timp chipul Mantuitorului s-a luminat in mare parte.
Iata cateva din marturiile pastrate in decursul vremii de maicutele Celic Dere, care au urmarit cu pioasa evlavie minunea curatirii :

In contextul conflictelor ruso-turce, de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostas din armata austro-ungara, care avea asupra sa aceasta icoana.

Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana , zicandu-i:

"Parinte tineti aceasta icoana! Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana. Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curata si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide.”

Acum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curatit mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida.

Oamenii locului au tesut o legenda, vazand o legatura intre catastrofele istorice si naturale care s-au petrecut in acest interval de timp si ritmul in care se curata icoana. Atentionarea ostasului: „Prin ea se va savarsi o mare minune” a generat pana acum doar teama de cataclisme sau chiar de venirea .

Nu stiu sa mai existe vreo profetie referitoare la vreo icoana care sa inspaimante atat de mult incat sa genereze teama de a o vedea in totalitate luminata, cu ochii larg deschisi. Privit dinspre partea care s-a luminat, Mantuitorul zambeste.

Sfantul Alexandru din Svir

"De doua ori in intreaga istorie a omenirii s-a aratat Dumnezeu in Treime inaintea ochilor omului, prima oara Sf Avraam la Stejarul din Mamvri, aratand marea mila a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc, iar a doua oara, pe pamant rusesc, Sfantului Preacuviosului Alexandru Svirski” –

Sf Ioan de Kronstadt in Jurnalul sau in anul 1904.

Sfantul Alexandru este singurul sfant al Noului Testament caruia i s-a aratat Sf Teime sub infatisarea a trei ingeri cu sceptrul in mana in jurul anului 1507. O parte a vietii lui o puteti citi in minunata carte intitulata Tebaida Nordului.

Este fiul duhovnicesc al Sf Serghie de Radonej intemeietorul mai multor manastiri din Rusia.

De-a lungul a peste 500 de ani ,moastele Sfantului au ramas neschimbate, la racla lui se aduna mii de oameni cu rugaciuni fierbinti pe buze,fiind un mare facator de minuni si grabnic ajutator celor care il cheama in ajutor.

Manastirea Ostrog Muntenegru

La o altitudine de 2000 de metri ,intr-un tinut stancos,troneaza o minunata manastire care iti i-a rasuflarea cu frumusetea ei.Aici in acest loc salbatic in bisericuta din pestera se odihneste un mare Sfant.Sfantul Vasilije de Ostrog.

Mii de pelerini din toate colturile lumii ajung aici pentru a cere ajutor acestui puternic Sfant.Pentru mine este a doua oara cand cu ajutorul lui Dumnezeu voi ajunge acolo.Intr-un fel cuvintele nu pot sa descrie ce frumos a fost tot acel mers pe jos,pana sus .Era un soare bland,primavaratec si o liniste speciala.Am uitat de toate cele ale lumii si pentru aceasta ii multumesc Domnului si Sf.Vasile,marele facator de minuni.

Imparateasa Cerurilor

Am extras cateva fragmente din viata acestei mare Sfinte contemporane cu noi,Cuvioasa Macaria,mangaietoarea celor suferinzi.
Aici prin viata Sfintei ,Dumnezeu ne-o descopera putin mai mult pe Maica Domnului,a carei viata pt noi cei muritori ramane o mare Taina.
Personal ,pentru mine a fost si este o mare bucurie sa aflu atat de multe lucruri despre cea care imparateste peste lumea cea vazuta si nevazuta.
Fie ca aceste amanunte minunate sa ne fie spre o mai mare nevoie de apropiere de Dumnezeu si de insasi Maica Domnului.

Icoana facatoare de minuni Ierusalimita(Mormantul Maicii Domnului-Ierusalim)

"Când intră înăuntru, sau când stă la o depărtare de cinci până la şapte metri, vine de la ea o mireasmă negrăită, cum nu este alta pe pământ. O poţi recunoaşte după mireasmă.”

"Ea mi-a povestit ce anume purta Maica Domnului când i se arătase ultima oară: „Era într-o mantie foarte lungă, albastru deschis, cu faţa acoperită” (18 ianuarie, 1988).

Din povestirile ulterioare ale schimonahiei Macaria am înţeles că Apărătoarea Doamnă poate apărea în felurite chipuri. „Dacă voieşte, se arată în toată slava Sa”, spunea Matuşka. „Oh, cât e de elegantă, este de necrezut!...

E numai floare, de culoarea macului. Este voioasă, bucuroasă, dichisită, plină de flori, cu o cununiţă de flori pe cap. Uneori e îmbrăcată în veşminte felurit colorate.” Acum mi-era limpede de ce culoarea veşmintelor ei e înfăţişată diferit, mai ales în vechile icoane. Altădată am aflat de la Matuşka: „Maica Domnului vine uneori în alb, alteori în negru. Când e o slujbă bisericească de sărbătoare Ea este în roşu. Mântuitorul îi spune ce să poarte, şi ea poartă, iar El îi pune pe cap o coroană. O poţi recunoaşte îndată. Eu sunt obişnuită cu ea şi o pot recunoaşte dintr-o mie.”

"„Este brună şi cu părul lung şi negru. În ultimii ani e din ce în ce mai rar voioasă – iar inima aproape că-mi sare din piept”, povestea Matuşka despre impresia lăsată de acele întâlniri. Împărăteasa Cerurilor începuse să se i arate tot mai mult schimonahiei Macaria „peste măsură de întristată”.

„Începe îndată să plângă cu suspine, vărsând mulţime de lacrimi. O, de-aş putea să le adun!”

"Pricina pentru care vizitele Apărătoarei Doamne sunt atât de scurte era explicată de Matuşka Macaria chiar cu cuvintele Maicii Domnului: „Mântuitorul nu-mi îngăduie să stau prea mult lângă o singură persoană.”

„Îndeobşte Maica Domnului vorbeşte foarte puţin. După ce se obişnuieşte cu cineva, atunci vorbeşte”, explica Matuşka.

„Când Ea intră, eu şi încep. «Păi iarăşi te temi de mine», zice Maica Domnului. «Cum să nu mă tem de tine, Împărăteasa Cerurilor? Noi suntem toţi oameni păcătoşi», repeta ea. Iar Ea vorbeşte aşa de încet, că nu totdeauna o înţeleg. Ei vorbesc graiul ceresc, un grai numai al lor.”

"„Nu vreau să asemuiesc pe Maica Domnului şi pe Iisus Hristos cu nimeni altcineva”, proclama Matuşka. „Îmi sunt mai dragi decât orice pe lume. Am îmbrăţişat-o (pe Maica Domnului) pe după gât şi i-am spus:
«Eşti numai a mea!» Ea a zâmbit: «De ce mă îmbrăţişezi?» «Du-mă acasă, du-mă la tine», i-am cerut eu.
«Încă nu ţi-ai sfârşit lucrarea.» «Şi după aceea?» «După aceea mai vedem.>>


Odată, istovită de chinuri, Matuşka s-a plâns Apărătoarei Doamne: „Am fost aleasă dintre toţi oamenii din lume, dar nu am puterea să îndur povara bolnavilor, beţivanilor, a tuturor celor ce dau năvală.” Iată cuvintele Ei de răspuns pe care le-a auzit: „Rabdă încă puţin. Cât eşti de chinuită!
Dar încă nu ţi-ai împlinit datoria, şi de aceea nu te-am luat încă la mine”, i-a spus Ea încă o dată, în septembrie 1988.
În ce priveşte o altă arătare a Maicii Domnului, spunea: „M-a bătut uşor pe cap şi mi-a zis: Rabdă.”
Îndată Matuşka a explicat: „La urma urmei nici Ea nu este oricine. Dacă Împărăteasa Cerurilor zice să rabzi, trebuie să rabzi!
Maica Domnului îmi dă răbdare.” Într-o zi schimonahia se plângea Apărătoarei Doamne: „«Maica Domnului, nu am destulă răbdare.» Maica Domnului s-a uitat la mine”, a urmat ea, „şi a zis: «Gândeşte-te ce ai fost şi ce eşti acum». Iar eu am zis:
«Ce vrei? Nu poţi face tânără dintr-o bătrână...» «Trecând pe la tine», a urmat Maica Domnului, «vin la Temkino mai mult decât în alte sate. Altfel nu aş veni aici, căci nu-mi place când femeile se ceartă.»”

Mai aproape de cer

"Ce frumoase locuri de nevointa duhovniceasca ofera monahilor Muntele Meteora! Dar cit sint de asaltate aceste manastiri de turisti din toata lumea! Pentru aceasta multi monahi iubitori de liniste au parasit Meteorele si s-au retras in Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai linistiti lui Dumnezeu, ziua si noaptea."
Parintele Ioanichie Balan

Am fost la Meteore si splendoarea lor nu poate fi descrisa in cuvinte.Prima oara cand le-am zarit m-am simtit mica si neansemnata,stateau colosale in lumina soarelui te dureau ochii sa le privesti mai mult.Atat de multa frumusete..a ramane impresionat de ele este putzin spus...Un peisaj de o frumuseţe nepământeană. Unic în lume, cel puţin ca fenomen geologic. O pădure de stânci, aproape 1.000 la număr. Înalte de peste 500 de metri, încât ai senzaţia că zgârie norii. Şi, în vârful lor, de nici nu ştii dacă se sprijină în piatră sau sunt agăţate în cer, o salbă de mânăstiri cu urme de viaţă monahală încă din secolul IX.

Prima manastire unde am poposit a fost manastirea Rusanu.Abia am asteptat sa urc si sa o descopar atat cu ochii cat si cu sufletul.Denumirea este data dupa numele fondatorului ei, se inalta pe o stanca ingusta, aflata in vecinatatea uneia dintre cele mai falnice meteore . Este inconjurata de abis de jur-imprejur. Un culoar de beton si un pod suspendat te duc pe crestetul stincii complet izolate, unde se afla manastirea. Prima asezare monahala dateaza din secolul al XV-lea, cand cativa sihastrii se nevoiau aici, primind hrana de jos cu funia. In anul 1545 doi calugari macedoneni, fratii Maxim si Ioasaf, au transformat mica sihastrie in manastire, zidind din piatra actuala biserica, cu hramul Schimbarea la Fata. Fresca a fost lucrata in anul 1561. Majoritatea manuscriselor si documentelor acestei manastiri sint pastrate la Biblioteca Nationala din Atena.Am vizitatat mai apoi,aproape tot manunchiul precum Varlaam,Sf.Stefan,Marea Meteora si manstirea Sf.Treimi.

Meteorele.....sunt multumita ca le-am vazut si le-am simtit in sufletul meu....din ce in ce mai multa lume ar trebui sa caute si sa descopere esenta lor pura si dumnezeiasca.

Margaritare

Despre Ierihon se crede ca este unul dintre cele mai vechi, daca nu chiar cel mai vechi oras cunoscut din lume.Primul oras cucerit de israeliti dupa peregrinarea de 40 de ani prin pustiu.Se mai numeste si orasul palmierilor .Numerosii palmieri au inspirat numele de Orasul Palmierilor, numit Madinat an-Nakhil.

Ierihonul mai este cunoscut si drept orasul aflat la cea mai joasa altitudine, aproximativ 250 m sub nivelul marii. Resursele bogate, apararea naturala, apropierea de principalele rute si frumusetea locurilor l-au impus ca o locatie ideala pentru comert, dar si ca punct-cheie ravnit de invadatori.

Se indica faptul ca orasul vechi a fost construit aum cateva mii de ani . Este astfel primul oras cu ziduri de aparare din lume (cunoscut pana in prezent).

Ierihonul din vremea lui Iisus

Dupa o perioada de mai bine de 5 secole, orasul a fost reconstruit, in timpul domniei lui Ahab (873-851 i.d.Hr.), si a cunoscut o istorie zbuciumata. In perioada Noului Testament, Irod cel Mare a reconstruit orasul, drept capitala estica, la aproximativ 2 km de vechea locatie, in locul numit Tulul Abu el-aAlaiq, unde canionul Wadi Qelt se deschide pentru a intra in Valea Iordanului. Datorita temperaturilor mai ridicate (aflandu-se intr-un fel de depresiune), Irod a construit un magnific "palat de iarna", dotat cu apeducte, un hipodrom si un teatru.

Acesta este Ierihonul in care Iisus a venit de mai multe ori, facand numeroase aluzii la acest oras. Astfel, in Pilda Samarineanului milostiv, Iisus se refera la drumul extrem de periculos prin canionul Wadi Qelt, adevarat cuib de talhari in vremea sa. In timpul ultimei calatorii, Iisus a vindecat doi orbi, intre care se remarca insistentul Bartimeu. Faptul ca Matei si Marcu spun ca vindecarea a avut loc dupa iesirea din Ierihon, in timp ce Luca mentioneaza ca se apropiau de Ierihon, poate fi explicat in doua moduri.

Fie orbii l-au rugat sa ii vindece la intrarea in Ierihon, dar rugaciunea lor a fost implinita abia cand a iesit din oras, fie vindecarea a avut loc dupa ce Iisus a iesit din vechiul Ierihon pentru a intra in Ierihonul irodian.

In Ierihon se petrece si convertirea vamesului Zaheu la pocainta. Se presupune ca si rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivata de trecerea lui Iisus prin fata palatului de iarna a lui Irod cel Mare. Dupa moartea lui Irod, fiul sau Arhelau, primind de la Cezar dreptul de a stapani Iudeea si Samaria, s-a razbunat crunt pe inamicii sai, iar celor credinciosi le-a rasplatit cu marinimie loialitatea.
Orasul a recazut in ruina in sec. III-IV, fiind refacut de arabi. In sec. al XII-lea este cucerit de cruciati. Parasit de acestia, a devenit un mic sat arab. Ierihonul de astazi a reinceput sa infloreasca in sec. al XX-lea. ?
In anul 1995, datorita afluentei pelerinilor romani, s-a decis construirea unui nou asezamant romanesc la Ierihon, sub conducerea arhim. Ieronim Cretu, Superiorul asezamintelor romanesti de la Locurile Sfinte.

Lucrarile au demarat in 1999, construindu-se un paraclis si biserica mare (altarele au fost sfintite la 8 ianuarie 2000), apoi o casa de pelerini.

Astazi, in mare masura finalizat, Sfantul Asezamant romanesc din orasul biblic Ierihon asteapta contributiile financiare necesare pentru terminarea instalatiilor, finisajelor si pentru dotare.