La apusul libertatii

Aceasta carte intitulata "La apusul libertatii" , o aveam cam de un an in biblioteca si inca nu o citisem. Avand mare tristete, marturisesc ca mi-a fost pusa in mana, in urma unei dureroase intamplari referitoare la subiectul Ieromonahului Hristodul.
Mi-a scos Dumnezeu in fata aceasta carte atunci cand aveam cu adevarat nevoie sa inteleg anumite lucruri, cum ar fi : de ce unii dintre noi nu vad si nu-si dau seama cu adevarat ce vremuri traim, de ce sunt moi si parca nu mai au vlaga in ei si nu lupta pentru Adevarul care este Hristos . Cuvintele mele sunt de prisos in fata textului care urmeaza.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze mintile cele intunecate !



"Pentru ca de-a lungul vremii, atunci cand unii incercau sa apere drepturile tarii noastre, imediat altii, care se autonumeau "progresisti", ii incadrau in categoria nationalistilor, a obscurantistilor, a retrograzilor, a oamenilor care doresc sa invie Evul Mediu , prin aceasta carticica ii informam pe asa-numitii progresisti in legatura cu toate pozitiile noastre si le demonstram ca, la urma, ei sunt cei care nu iubesc nici adevarata fraternitate a popoarelor, nici libertatea si nici progresul tarii noastre.
(...)
Cercurile obscure, care instaleaza infrastructura acestei dictaturi mondiale, incearca sa determine popoarele sa semneze si sa valideze acordul Shenghen, mai inainte de a intelege cum actioneaza sistemul, pentru ca atunci cand vor intelege, cu siguranta nu le va placea; dar pe de alta parte, aceste popoare nu se vor mai putea opune. Astfel, cu orice sacrificiu, incearca sa forteze guvernele sa accepte si sa valideze documentele lor in cadrul carora mai apoi sa se miste. Aceste documente le dau puterea si sa urmareasca cetatenii, si sa reprime orice reactie, si sa emita identitatile electronice, dar sa si mute de acum inainte numarul codificat unitar personal de pe cartea de identitate pe mana sau pe frunte.
Infrastructura dictaturii mondiale, de care se vorbeste in capitolul 13 al Apocalipsei, se construieste cu o exactitate matematica si e promovata intr-un ritm foarte rapid. Din partea vointei politite ,pare ca deja a devenit un fapt implinit. Evolutia tehnologiei computerelor " a sosit la timp" , dand si din punct de vedere tehnologic posibilitatea urmaririi la nivel mondial.
Numarul unitar codificat barat de marcare a produselor prin care si in care sunt inregistrate informatiile este deja o realitate.
Numarul international codificat de recunoastere si de siguranta care este incorporat in acesta, este numarul concret al Apocalipsei, 666 , fara nici o indoiala sau dezmintire din partea conducatorilor. Iar " ca sa puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara si vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei ( Apocalipsa 13, 16-17 ) este deja o chestiune de timp, pentru ca foarte putin a mai ramas pana la realizare.
Deja insemnarea se pune la cale sisitematic.(...)
Unii nu au inteles cum vor fi culese si inregistrate datele lor personale si cred ca vor exista anumiti oameni care-i vor urmari prin vechiul sisitem traditional; de aceea vom spune doua cuvinte si despre noul sistem economic mondial care incet, incet se impune si ceeaza societaea fara bani. Scopul celor care il promoveaza este acela de a inlocui banii lichizi cu un numar codificat. Vor sa dea fiecarui om un numar de cod unitar, unic in lume, pe care sa nu-l mai aiba un al doilea om de pe pamant. Acest numar de cod se va da in primul stadiu pe un card sau pe o carte de identitate electronica si treptat se va transfera pe mana sau pe frunte.
La scurta vreme se va interzice circulatia banilor sub forma de numerar si cel care va arata si folosi bani lichizi va fi pedepsit, si acest lucru cu pretextul ca vor dori sa controleze operatiunile ilegale. In acelasi timp insa , vor controla orice tranzactie.
Acest sistem va functiona dupa cum urmeaza :
- orice tranzactie economica pe care o va face cineva se va face pe baza numarului unitar codificat al cartii sale de identitate sau al microcipului de pe mana sau de pe frunte si numai electronic.
Sa luam un exemplu :
Domnul Dimitrios Karandinos lucreaza intr-o intreprindere. Cand trebuie sa fie platit la sfarsitul lunii, banii i se tarnsfera din contul sefului sau in contul sau personal, iar contul sau are numarul de cod 5201578349 , care este numarul sau de cod personal. Deci i se transfera suma de 300.000 de drahme care este salariul lui. In ziua urmatoare domnul Karandinos verifica daca a fost transferat in codul lui suma corespunzatoare salariului si constata ca , intr-advar, suma a fost depusa. Stiind ca are acesti bani in cont face diferite operatiuni, intotdeauna electronic si scazand, fiecare suma din codul sau; (...) Sa vedem asadar cum e inregistrata in computerul Bancii Nationale de informatii miscarea dintr-o zi a unui numar de cod :
Banca Nationla de Informatii
Fisa strict secreta de observatie zilnica
18 martie 1998
numar de cod personal 5201578349

Subiectul : Karandinos Dimitrios
varsta: 40 ani
domiciliul : Kerasoundos, 167/Z , Kalamaria, Salonicul de Sud
ocupatia : contabil la Societatea Alfa
situatie familiala: casatorit si tata al unui copil

Culegerea datelor din 18 martie 1998:
05.45
A pus benzina Shell de 1o.000 de drahme la Benzinaria M. Botsari 28
07.15
A telefonat la 222777, apel de o unitate- 20 drahme
07.17
A telefonat la 355872, apel de o unitate- 20 de drahme
07.35
A cumparat o placinta cu spanac de 300 de drahme si o cafea de 120 de drahme de la cafeneaua To Steki de pe calea Egnatia 118
10.40
A cumparat un bilet de avion pentru Atena de la agentia Angela, pentru zborul 925 de la ora 9.00 pm
02.30 pm
A luat masa de pranz la restaurantul Nisiotikos din starda Smisis 157. A mancat : calamari prajiti-1800 de drahme; legume-300 de drahme; paine- 100 drahme. A consumat 1 litru de vin O Inos- alb sec -750 de drahme
05.30 pm
A cumparat ziarul Alithia ( Adevarul)-200 de drahme si revista Ethikos Agonas (Lupta Nationala) -1.000 de drahme.
06.00
A telefonat la 018557672. Durata apelului 7 minute- 620 de drahme
06.15 pm
A cumparat un whisky in cofetaria Kerkini din strada Tsimiski 43- 900 de drahme
06.55 pm
A cumparat de la magazinul Lila din str. Aghias Sofias 19, o salopeta pentru bebelus in varsta de pana la 4 luni-7500 de drahme
08.40 pm
A cumparat de la magazinul Ellas care se afla la aeroportul Macedonia din Salonic ;o ciocolata dietetica- 300 de drahme, un pachet de tigari Gold-550 drahme
10.30
A platit 2500 drahme taxiului cu nr. AB 3583

Urmarirea zilnica terminata

Preluarea zilnica a datelor pe computerul Bancii de Informatii

A cumparat benzina de 10.000 de drahme. Luna aceasta a cumparat in total benzina de 50.000 de drahme. Prefera benzina Shell. Evident in afara de faptul ca merge la serviciu, care se gaseste la o distanta de 20 de km de locuinta sa, trebuie sa mearga si in alta parte.
A cumparat benzina la ora 05.45 am. Programul sau de lucru incepe la 08.30 am. Sigur a plecat atat de devreme acasa pentru a merge in alta parte. Din datele anterioare s-a inregistrat ca in jurul orei 07.00 am a cumparat anumite carti crestine de la standul Bisericii Sfintilor Arhangheli. Se pare ca in aceste doua ore merge la biserica. Este crestin si participa la liturghii.
Vedem ca intre serviciu si intervalul de doua ore, totdeauna in jurul orei 07.35 am cumpara de la un anumit local, placinta cu spanac si cafea. Acest local se gaseste aproape de Biserica Sfintilor Arhangheli , lucru care confirma datele. Telefonul cu numarul 222777, la care a telefonat la ora 07.15 am apartine deputatului PA.SO.K.,C.B., un om cunoscut pentru pozitiile lui filo-bisericesti si pentru atitudinea lui impotriva acordului Shengen. In trecut a fost provocator de reactii impotriva acordului, a tulburat profund multa lume, prin ce-a scris si este considerat periculos pentru siguranta nationala.
Telefonul 355872 pe care l-a dat la 07.17 am apartine d-nei Maria K, mama ieromonahului athonit Atanasios, cunoscut pentru ideile sale antieuropene si impotriva acordului Shengen si autorul mai multor carti pe acesta tema, prin care in trecut a nelinistit multa lume. Este considerat de asemenea periculos si s-a hotarat sa fie pus sub urmarire discreta, pentru ca exista banuiala ca poate vorbi in viitor si poate nelinistii lumea.
Aceste doua telefoane creaza banuiala ca Dimitrios K colaboreaza cu elemente subversive si este considerat suspect pentru ca este periculos pentru siguranta nationala. Se impune sa fie pus sub urmarire discreta.
Pana acum in cursul acestui an , a facut trei calatorii la Atena. Slujba lui nu le justifica. In mod evident merge pentru afaceri personale si pentru intalniri. Intotdeauna pleca vineri seara, ceea ce inseamna ca se foloseste de week-end si nu vrea sa-si ia zi libera de la slujba; evident o face pt a nu i se cunoaste preocuparile.
Din pranzul sau, se vede ca miercurea si vinerea mananca de post. Acest lucru confirma ca este crestin practicant si ca urmeaza tipicul Bisericii. Are o anumita pasiune pentru vin. La fiecare pranz consuma aproximativ un litru si e periculos la conducere, de vreme ce conduce aproape intotdeauna dupa ce a luat pranzul si dupa ce a baut. Cand se va face control rutier, se recomanda a fi supus testului de alcool.
Este cititor constant al ziarului Adevarul si al revistei Lupta Nationala, revista cunoscuta ca seveste numai interese nationale si ca e orientata spre Biserica. A fost carcterizata revista cu continut nationalist, care apara pozitiile ortodoxe. Combate orice idee transnationala si transferul puterilor, lucru care ne-a creat in trecut multe greutati. Redactorii si editorii ei se afla sub urmarire discreta.
Din aceasta rezulta concluzia mai sus mentionata si se adeveresc banuielile ca e vorba de un om predispus sa reactioneze, caruia ii place sa fie informat de persoane care au un trecut nationalist incarcat.
Telefonul cu nr. 018557672 apartine ziaristului G.K , redactor la ziarul Adevarul. Este cunoscut pentru libertatea cu care vorbeste si pentru manifestarile sale impotriva acordului Schengen. Este anti european si apara numai interesele tarii sale combatatnd intotdeauna puterea noastra transnationala.(...)
In ultimul timp are o fetita pt care se pare ca a cumparat Karandinos , salopeta de bebelus.
Banii pe care Karandinos i-a platit pentru taxi-2500 de drahme sunt o dovada in plus ca aceea ii era destinatia pt ca atat inregistreaza taxiul de la aeroport si pana in Kifisia, unde locuieste G , ziaristul. De asemenea putem culege informatii si de la soferul taxiului-fiindca avem codul sau-ca sa aflam locul unde exact l-a lasat.

P.S Maine dimineata la prima operatiune pe care o va face, se va constata daca se afla cu adevarat in zona respectiva.
Aici se incheie prelucrarea zilnica a datelor computerului.
---------------------------
Toate adresele, telefoanele si numele mentionate mai sus sunt fictive. Le-am folosit numai ca un exemplu, spre a va informa cum se culege zilnic- pe baza numarului nostru de cod- toate informatiile, chiar si cele care privesc viata noastra intima.(...)
In general si deja ati ajuns la o concluzie, este desfintat chiar si porunca Domnului care spune ca nu trebuie sa stie stanga ce face dreapta ( Matei 6,3 ). Toate vor devenii cunoscute autoritatii care va oferii produsul culegerii datelor acolo unde va considera. In acelasi timp, este instaurat sistemul mondial de control cu ajutorul sistemului mondial de localizare prin intermediul satelitilor, etc. Codul acesta va fi plasat sub forma de microcip pe masini, pe animale, pe oameni, pt a fi localizati imediat, in orice colt al pamantului ne-am gasi.
Asadar , oricine nu inchide ochii, vede ca ne aflam cu putin inainte de desfiintarea libertatii omului si ca deja prinde carne si oase sistemul unei tehnologii avansate cu toate caracteristicile aratate in capitolul 13 din Apocalipsa.
Va puteti inchipui ce ingrozitoare exterminare am fi indurat daca in trecut dictatori ca Hitler ar fi avut in mainile lor o tehnolohie de o asemenea forma, inat sa ne controleze fiecare operatiune si sa ne localizeze in orice moment oriunde ne-am afla pe planeta ?
Unii spun cu naivitate impregnat mai degraba cu lasitate:
" Pe mine nu ma deranjeaza sa vada tot ce fac pentru ca sunt curat si nu am tem !"
Noi suntem de acord cu ei ca sunt curati. Lucrul de care ne temem este insa acesta: ce se va intampla daca sistemul ajunge pe mana vreunuia murdar, care ii uraste pe cei cuarti ? Ce se intampla atunci ? Cand va dori sa-i extermine pe cei curati, ce posibilitate vor mai avea ei sa-si ceara dreptatea si unde se vor refugia ca s-o gaseasca?
Nici nu mai stim cati imparati din trecut avand puterea in mana lor,i- au persecutat numai pe cei curati si sfinti si de mana lor au murit ca martiri , milioane de nevinovati si sfinti.
(...)
Asa cum s-a profetit cu exactitate ca acela care il va trada pe Hristos va cere in schimb o suma anumita de 30 de arginti si cum profetia s-a implinit litera cu litera si nici un argint n-a lipsit, tot asa s-a profetit ca intr-un anumit moment se va impune pe pamant un asemenea sistem economic incat pentru a putea face schimburi, pentru a putea vinde sau cumpara sau lucra cu banii, va trebui sa primesti un semn gravat pe mana sau pe frunte, care va avea si un element in plus : va avea asupra sa numarul Antihristului, care este 666.
Unii spun ca nu-i deranjeaza daca primesc numarul 666.
In ceea ce priveste faptul de a primi semnul sau numarul semnului pe mana lor dreapta sau pe frunte ( Apocalipsa 13,16) Sfanta Scriptura este foarte limpede si avertizeaza ca acest semn exterior echivaleaza cu o lepadare. Cu toate ca este un simbol exterior, are totusi prelungiri spirituale si, ca urmare chinul noastru vesnic adica iadul : " si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei " ( Apocalipsa 14,11 )
In ceea ce priveste subiectul cartii de identitate, credem ca circulara Sfantului Sinod este foarte limpede cand spune : " Nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent la introducerea voita si sitematica a acestui numar in viata sa"!
De asemenea si Parintele Paisie Aghioritul in 1987, in foaia sa cu titlul Semne ale vremurilor-666 a scris :
" Asadar cu toate cele spuse de mine mai inainte, putem auzi din pacate, o gramada de lucruri prostesti ale creierului spuse de anumiti contemporani. De pilda,unul spune : Eu voi primi cartea de identitate cu nr 666 si voi pune langa ea o cruce". Tot asa se mai pot auzi o gramada de asemenea prostii spuse de unii care cred ca astfel se vor sfintii, in timp ce toate acestea sunt doar amagiri. "
Ceea ce va trebui sa stim foarte bine este ca toate au inceput si un sfarsit. Ca sa intelegeti ce dorim sa va spunem va vom da un exemplu:
pana cand sa ajunga cineva sa comita actul desfranarii trupesti, care este un act deja implinit, va trece treptat prin diferite stadii. Inceputul pacatului este bantuirea gandurilor necurate care loveste mintea.
Asadar vede cineva o femeie frumoasa si gandul il indeamna la rau.
Daca mintea omului nu nutreste o ura neimpacata fata de pacat si iubire fata de Dumnezeu, datorita inclinatiei sale pacatoase si datorita vinovatiei sale se creaza inlauntrul sau imagini ale dorintei. Daca mintea omului ar nutri o ura neimpacata fata de pacat si ar avea iubire fata de Dumnezeu atunci n-ar trece la la doilea stadiu la pacatului, care este consimtirea la ceea ce sfatuieste gandul. Daca omul este inclinat spre pacat va consimti, justificandu-se si considerand de fapt ca nu este nimic, plasnuid in imaginatia sa scene ale savarsirii pacatului. Asadar ajunsa la acest punct mintea devine prizoniera, e inrobita si , inofensiva cum se gaseste, e tarata si impinsa catre ultimul stadiu al comiterii pacatului cu trupul.
Fara indoiala ca in orice stadiu s-ar afla un om, dandusi seama de slabiciunea sa si luptand cu umilinta, harul lui Dumnezeu il va acoperi si nu-l va lasa sa cada.
Vedem asadar ca pacatul este introdus sistematic, cu metoda si cu viclenie in om. Cu cat mai devreme isi da seama mintea de insinuarea pacatului si il respinge cu atat mai usor se desface din mrejele lui si scapa de urmarile caderilor sale.
Cunoscand Ziditorul si Dumnezeul nostru, ca nimeni altul, siretlicurile duhului raului, pentru a ne pazi de caderea in pacat, ne-a dat porunca sa cautam imparatia Lui, respingand fiecare gand rau, si a hotarat ca si caderea mintii in primul stadiu, care este consimtirea la pacat, este pacat. De aceea a si spus ca " oricine vazand o femeie si poftind-o, deja a savarsit desfranare cu ea in inima sa " ( Matei 5, 28 )
Cu acest exmplu vedem ca si in privinta lui 666 este valabil acelasi lucru: cei care vor sa-l impuna oamenilor, condusi de experienta tatalui lor celui viclean, il introduc metodic in viata oamenilor.
Inainte de toate vedem ca numarul 666 e promovat de organisme internationale, la diferite manifestari internationale, la intalnirile sportive, ca se insinueaza si apare pe firmele magazinelor, pe jucarii, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul s.a.m.d
Instadiul initial am vazut ca acest numar se introduce fara sa bagam de seama; iar cei ce-l promoveaza fac acest lucru ca sa cantareasca in ce masura avem mintea limpede si reactionam, astfel incat sa poat trece la actiuni pe care le au pregatite.
Daca vor constata ca mintea oamenilor nu este interesata de nimic altceva inafara de" paine si circ" vor trece incet incet la al doilea stadiu, plasand de acum inainte acest numar in mod vizibil in situatiile sau la manifestarile pe care le-am pomenit mai sus.
Daca vor constata din nou ca unii incep sa intelega ce se intampla, vor incerca prin organele lor fie sa convinga oamenii ca totul este intamplator, fie sa ridiculizeze aceasta tema. Cel mai important lucru este ca se vor stradui sa reuseasca in a-i familiariza pe oameni cu aceasta chestiune. De exemplu : cand mai demult,cineva fura 1000 de drahme, toate ziarele dezbateau tema zile intregi; crescand insa pacatul furtului si ajungand astazi sa se fure miliarde, cand auzim ca s-a furat de la cineva 200.000 de drahme, nu mai dam, nici o importanta, pentru ca ne-am familiarizat cu furtul de miliarde. Acest lucru se intampla si cu omorul; daca mai demult era omorat cineva, se facea mare valva si aveau loc mari dezbateri care durau luni de zile. Astazi un omor, o crima, daca nu trece neobservata, se va discuta despre ea cel mult pana la urmatorul buletin de stiri, si acest lucru este cel mai rau.
Ce ne deranjeaza sa primim numarul 666 ? si ca si cand n-ar fi fost de ajuns, le si reproseaza celor care lupta cu buna credinta.
Unii spun fara sa gandeasca prea mult: " Si de ce ne temem"? Amintim tuturor acestora care gasesc incontinuu pretexte pentru pacatele lor ca inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu ( Psalmul 110,10 ) , care este insa o teama dezinteresata, izvorand din straduinta unui suflet cucernic si credincios, de a nu face ceva ce nu i-ar placea lui Dumnezeu sau ceva care L-ar mahni.
In ceea ce priveste subiectul nostru, daca ne temem , ne temem sa nu-L intristam pe Duhul Sfant :" Sa nu intristati Duhul cel Sant al lui Dumnezeu, intru care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii" ( Efeseni 4, 30 ), asa cum spune indemnul Apostolului nostru, toti cei care protesteaza si pun inainte piepturile lor arata ca nu se tem de nimeni si merg impotriva sistemului mondial; lucru pe care ceilalti nici macar nu-l pot intelege, fiindca se tem sa nu piarda bunurile lor materilae de care se bucura si care, provin direct de la cei acre-si impun planurile lor antihristice.
Astazi vedem teologi, duhovnici, etc ,care pe de o parte spun este, iar pe de alta spun poate nu este, aratand astfel, fara sa se ascunda, ca ei insisi sunt lipsiti de o vedere duhovniceasca si ca sunt purtati si dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin unealta ratacirii" ( Efeseni 4,14)
Prin aceasta purtare si prin acesta conduita a lor, singurul lucru pe care-l reusesc este sa se expuna continuu pe ei insisi si sa dovedeasca in mod real ca nu vad.
Sfintii nostri cand spuneau da era da si cand spuneau nu era nu. Adeverind acest lucru Apostolul Pavel scrie :"Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvantul nostru catre voi da si nu "( II Corinteni 1,18). Atfel, ei insisi, prin atitudinea lor, arata tuturor celor care ii asculta ca dau atentie cuvantului Evangheliei si toate cate le scrie Parintele Paisie in carte sa " Parinti athoniti si intamplari din Muntele Athos" : " Daca cumva vineva dintre noi parintii egumeni, este putin nevazator duhovniceste, sa nu cerem supunere oarba de la calugari, ca sa nu cadem cu totii in prapastie , asa cum scrie: "si daca orb pe orb va calauzi vor cadea amandoi in groapa."
Parintele Paisie datorita sufletului sau purificat si mintii sale cu totul limpezi si curate, a vazut toate cate se intampla. .." ..in timp semnele apar foarte limpezi; fiara de la Bruxelles, cu 666, a sorbit aproape toate statele in computer".
Trebuie sa intelegem foarte bine ca, in ciuda faptului ca exista o ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligati sa fie strans legati si uniti cu Capul, totusi, pentru ca ei sunt robi, dar traiesc in libertate, in orice moment vor dori pot refuza cuvantul lui Dumnezeului nostru si folosi propria lor judecata si pot urma propria lor vointa. Aici incepe problema, pentru ca in timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt servesc propria lor vointa, facand uz de propria lor judecata.
Sa vedem ce ne spune Domnul despre ceea ce trebuie sa facem in acest caz:
Pe cand Domnul Hristos se afla pe pamant impreuna cu ucenicii si cu Apostolii Sai, la un moment dat i-a indemnat sa fie atenti la invatatura fariseilor; si aceasta pt a distinge daca ei cauta cu adevarat cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
Atunci a spus : " Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise; deci toate cate va vor zice voua faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic , dar nu fac" ( Matei 23,2-3 )
Sa vedem aici cu luare aminte ce spune Hristos: " Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise ".
Cu aceste cuvinte Domnul nostru face cunoscut ucenicilor Sai ca scaunul pe care sezuse mai inainte Moise si din care invata poporul cuvantul lui Dumnezeu ca reprezentant al Lui il luasera acum carturarii si fariseii, oameni plini de ipocrizie. Cu toate ca scaunul si l-au insusit oameni plini de patimi, Hristos nu ii indeamna totusi pe ucenicii Sai si nici poporul sa plece de langa acest fel de invatatori si nici nu-i indeamna sa nu-i asculte, ci ii sfatuieste in felul urmator : " Toate cate va vor zice voua faceti-le si paziti-le ".
Sa fim cu luare aminte la ceea ce spune : " cele ce va spun sa paziti, sa paziti"!
Vedem ca Hristos Domnul nostru pentru ca ei se gasesc ierarhic pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat porunca sa asculatm de ce este al lor, adica de produsul propriei lor ratiuni si gandiri, adica de ceea ce izvoraste din criteriile lor interesate.
Ne-a dat porunca sa-i ascultam numai in ceea ce ne spun sa pazim. Cuvantul "a pazi" se refera la tot ceea ce Domnul ne-a spus sa implinim sau tot ceea ce este scris in Sfanta Scriptura ( sau tot ceea ce a fost legiuit de Parintii Bisericii prin sinoadele ecumenice )
Ei , asadar au datoria de a asculta cuvantul lui Dumnezeu si, prin urmare, de a ne indemna pe noi sa-l pazim.
Daca ei ca robi ai lui Dumnezeu, aflandu-se in libertate, nu vor voi sa dea ascultare anumitor lucruri, vor fi liberi sa nu dea ascultare, suportand insa toate consecintele pe care le aduce cu sine apostazia, aceasta neascultare si indepartare a lor de cuvantul lui Dumnezeu.
Noi, fiindca suntem datori sa ascultam numai poruncile Domnului nostru, intrucat cei ce ne sunt superiori ierarhic nu ne indeamna sa pazim vreuna din poruncile Domnului nostru, nu suntem datori sa-i ascultam; daca am fi datori cuvantul lui Dumnezeu ar spune : toate cate vi le spun voua faceti, faceti-le; adica toate cate vi le spun voua sa le infaptuiti. Dimpotriva nu numai ca nu trebuie sa ascultam parerile lor, dar Apostolul Pavel este mult mai aspru si spune " Chiar daca noi, sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceasta pe care v-am vestit-o , sa fie anatema !" ( Galateni 1,8 ).
Terminand cuvantul Sau, Domnul a spus : Dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac" ( Matei 23,3). Aici ne putem minuna de maretia dragostei lui Dumnezeu, care ne indeamna sa pazim tot ce ne spun ei sa pazim, nu insa sa si facem ce fac ei, pt ca prefacandu-se , ei vor spune, dar nu vor infaptui. Aici Domnul ne arata ca nu trebuie sa-i judecam si faptele lor viclene sa nu devina cauza a departarii noastre de El.
(...) In Ortodoxie nici un papa nu L-a inlocuit pe Domnul nostru Hristos prin infailibilitatea sa. Prin urmare daca vedem ca cineva nu cauta cele ale lui Dumnezeu, avem atatia alti buni episcopi si preoti etc, care le cauta pe cele ale lui Hristos si putem sa-i asculatm pe ei spunandu-ne ce trebuie sa pazim. Apostolul Pavel , intr-un asemenea caz sfatuieste asa :" Iar de invata cineva alta invatatura si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea dupa dreapta credinta...departeaza-te de unii ca acestia ( I Timotei 6,3,5 )
Esential, asadar nu este numar 666. Acest numar este pur si simplu un element in plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este sa ne invoim sa revindem diavolului libertatea pe care El ne-a daruit-o prin sfintitul Sau Sange, rascumparandu-ne din blestemul legii.
Daca nu cautam , fratilor , imparatia lui Dumnezeu si cu nepasare vom lasa sa se instaureze imparatia aceluia al carui numar al numelui este 666,atunci, in masura in care suntem nepasatori , vom fi nevoiti sa suportam si consecintele nepasarii; astfel, de vreme ce fiecare isi va suma partea de raspundere care i se cuvine, va ridica pe umerii sai povara cu neputinta de ridicat a grijii pentru sine, pt a constata apoi foarte limpede ceea ce pan acum nu stia : " Fara de Mine nu puteti face nimic : ( Ioan 15,5 )
(...) Domnul nostru ne-a aratat raspicat cauza pentru care ratacim si care este necunoasterea Scripturilor. Cand pe Sfanta noastra Scriptura "s-a asternut praful si se odihnesc paianjenii" si singura noastra sursa de informare sunt mijloacele de informare in masa- televiziunea, ziarele, radioul- e de la sine inteles ca ratacim de colo-colo si ca suntem in primejdie de a ne pierde cu totul mintile. Asa cum se stie, aproape toate mijloacele de informare in masa- din cate se spune slujesc interesele economice ale stapanilor lor.
Daca stam putin si studiem si ce spun si programele lor, vom pricepe ca in marea lor majoritate, cu desigur , rare exceptii, se opun celor poruncite noua de Domnul nostru Iisus Hristos. Numai Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor slujesc si urmaresc cu adevarat interesul nostru duhovnicesc si trupesc.
Cel dintai izvor, adica Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor, are drept scop sa curateasca mintea noastra cea nevinovata si sa o insanatoseasca. Celalalt izvor- mijloacele de informare in masa- are drept scop intunecarea mintii prin multimea nesfarsita de gunoaie, dar cu cat mai repede va pricepe cineva cum stau lucrurile, cu atat mai putine vor fi consecintele, nefaste asupra trupului si sufletului sau si cu atat mai putin va fi nevoit sa lupte ca sa-si ingrijeasca sufletul pe care unii l-au transformat intr-o groapa de gunoi.
Sa fim atenti sa nu atragem asupra noastra ocara lui Hristos care ne numeste fatarnici pe noi toti, cei care zicem ca nu vedem ce se intampla : " Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atata de invartosata este inima voastra? Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte ? ( Marcu 8, 17-18 )
" Fatarnicilor, fata cerului stiti sa o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti " ( Matei 16,3 )
Unii ne-au intrebat :" De vreme ce toate sunt scrise ca vor veni , atunci de ce ne mai impotrivim ?"
E doar un pretext si o justificare pentru a ne ascunde moralul nostru scazut. (...)
Aceasta arata ca sunt niste oameni fara idealuri care intotdeauna vor fi tarati de cursul navalnic al unui rau si care nu au nici cea mai mica dispozitie sa lupte pentru idealul lor, pentru Hristos Domnul nostru, ravnind numai un fotoliu comod, o masa buna, un portofel umflat.
Pentru ca Domnul nostru a spus ca va veni Antihristul, ce inseamna asta, fratilor ?
Ca trebuie sa-l asteptam si sa-l primim cu bratele deschise?
Cand unii inteleg tot ce am spus aici, dar au un moral scazut-lucrul care binenteles nu se potriveste cu a fi crestin- spun :" Ei, ce putem face in fata UE ? sau "cum putem noi sa ne impotrivim acestor forte obscure ?
Aici e greseala in care am cazut noi toti si pe care stramosii nostri , in situatii asemanatoare, n-au facut-o. In toate lucrurile ne bazam pe ce putem face noi, dar noi nu putem face nimic singuri fara ajutorul lui Dumnezeu.
Iar Dumnezeu nu ne cere sa facem ceva, pentru ca stie neputinta noastra ci cere numai sa-I aratam ca nu dorim ceea ce nu-I place nici Lui si cere sa o spunem in orice mod : " Nu"! de aici mai departe este treaba Lui. El ne va apara tara in modul Sau preaintelept.
De aceea sa nu vedeti problemele care se afla in fata d-voastra ca pe niste munti, ca sa nu deveniti nelucratori. Datoria noastra este sa aratam buna noastra dispozitie, anume ca nu suntem de acord cu toate acestea, si prin urmare, ca nu le acceptam.
Sa nu uitam nici faptul ca Dumnezeu intotdeauna i-a ales pe cei putini si pe cei slabi, tocmai ca sa-i faca de rusine pe cei puternici, pe cei multi si pe cei intelepti.

Autorul acestei carti marturiseste public ca in lupa personala pe care si-a sumat-o , aceea de a-i informa pe fratii sai duhovnicesti , inainte de a o incepe n-a pus drept criteriu ceea ce va placea lumii.
In ce-i priveste pe ceilalti pe cei care nu au o parere buna despre nimeni si , prin urmare nici despre scriitor, are sa le spuna ca niciodata nu e posibil ca un preot sau un calugar sa-si tina gura inchisa, temandu-se ca nu cumva sa fie acuzat, denuntat, amenintat, sau sa i se creeze alte probleme. Un preot care intr-adevar lucreaza ca un rob pentru Domnul sau isi jertfeste pana si sufletul, urmand sa-L slujeasca cu credinta si sa-L marturiseasca in fata oamenilor.
(...) De altfel un rob plin de buna credinta, care-L iubeste pe Domnul sau nu va dori sa aiba parte de la oameni de un tratament mai bun deact a avut El.
Unii frati ai nostri- din pacate si anumite fete bisericesti- se pare ca abordeaza in chipul amintit si situatia aparuta in zilele noastre, de care este vorba si in aceasta carte.
Cand se gasesc fata in fata cu ea si trebuie sa o infrunte, incearca sa intorca cu disperare pagina si-i auzi spunand cu arta, acoperindu-si problema " Noi ne ocupam cu Hristos si nu cu Antihristul!"
De fapt , nu inteleg ca atunci cand spun doresc lumina sau urasc intunericul, e acelasi lucru si ca il iubesc pe Hristos sau il urasc pe Antihrist si incerc sa evite orice legatura cu el , pentru ca nu-l vreau nici pe un simplu card, nici pe cartea mea de identitate, si nici pe mana mea sunt in acelasi spirit.
Noi fratilor, avem in fata noastra aceasta pagina concreta de istorie si chiar daca ceva nu ne place, nu o intoarcem ca sa evitam continutul ei, pt ca chiar daca am intoarce-o, nu inseamna ca ea inceteaza sa mai existe. Vrem ca , privind-o in fata si intr-un mod corect, cu credinta in Hristos, s-o infruntam si asta cat mai devreme. Daca cineva dintre dvs crede ca problema se rezolva numai inchizand ochii si nemaiprivind-o, atunci sa imite exemplul strutului pe care-l iubeste.
Sigur cunoastem ca ii punem la grea incercare pe toti aceia pe care ii informam, pentru ca deja e adevrat ce a spus Domnul:" De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit , pacat nu ar avea; dar acum nu au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor" ( Ioan 15,22 ).
Fiecare dintre noi trebuie sa cunoasca ca toata taina faradelegii se lucreaza prin ingaduinta lui Dumnezeu, pentru ca El lasa sa fie astfel cu un singur scop, asa cum spune Apostolul Pavel :" pentru a fi judecati toti " cei care n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea" ( II Tesaloniceni 2, 10-12 )."

Nota:
Fragment preluat din carte intitulata "La apusul libertatii" scrisa de Ieromonahul Hristodul Aghioritul

Din visteriile Sfantului Nicodim Aghioritul

Pazirea mintii de curiozitate

" Dupa cum e necesar a ne pazi mintea de ignoranta, cum am spus, tot atat de necesar este s-o pazim de curiozitatea nemasurata, opusa ignorantei.
Fiindca odata ce am incurcat-o cu multe ganduri si cugete desarte, dezordonate si neingaduite, o facem incapabila.
Nu mai este in stare a dobandi ceea ce -i este necesar adevratei noastre mortificari si perfectiuni.
De aceea, trebuie sa te ocupi numai de acele lucruri care sunt necesare, chiar daca ti-ar mai fi permise si altele.
Aduna-ti atat cat poti in tine gandirea. Totdeauna. Informeaza-o despre lume, de cele ce se petrec in Univers. Informatiile, noutatile proaspete si toate prefacerile si schimbarile mici si mari ale lumii si ale tarii tale sa fie pentru tine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Dar chiar daca iti sunt aduse de altii, respinge-le, departeaza-le de la inima si imaginatia ta.
Fii un culagator harnic al lucrurilor duhovnicesti si ceresti.
Nu cauta sa cunosti altceva decat pe Cel Rastignit, Viata si Moartea Lui. Acestea cer luarea aminte a ta.
Astfel vei fi bineplacut lui Dumnezeu, Cel ce socoteste alesii si iubitii Lui pe cei ce-L iubesc si-nvata a face voia Lui. Orice alta chestiune, orice alta informatie si intrebare este egoism si mandrie. Prin aceste unelte diavolul cauta sa castige vointa celor ce dau atentie vietii duhovnicesti. El lupta din toate puterile si se sileste a invinge mintea lor cu curiozitati de acest fel.
El vrea sa cucereasca prin aceste mijloace ambele, mintea si vointa. Prin urmare, cauta adesea a da oamenilor notiuni , fie ele chiar inalte, subtile si curioase, mai ales celor ce vor sa le pastreze in minte si celor ce repede se ataseaza lor.
Stapaniti de placeri, de discutii asupra acestor notiuni inalte, prin care ei gresit socotesc a placea lui Dumnezeu, uita a -si curatii inimile, a se gandi la slaba lor cunoastere, la adevarata mortificare si la taierea vointei.
Sunt cuprinsi de patima mandriei si devin ei insisi idolii cugetarii lor.
De aceea incet-incet, pe nesimtite, fara a-si da seama, ajung a crede ca numai au nevoie de sfatul altora.
Atunci se obisnuiesc, in orice trebuinta, sa alerge la propria lor judecata. E un lucru foarte periculos si greu de indreptat, fiindca aroganta gandirii e mai periculoasa decat cea a vointei. Cand aroganta vointei, manifestata in minte, e mai usor a fi remediata, supunanadu-se celei ce-i urmeaza.
Dar cand mintea are o opinie gresita, ca judecata ei este mai buna decat a celorlalati, cum si prin ce poate fi corijata?
Si cum poate un om sa se supuna rationamentului celorlalti cata vreme il considera nu asa de bun ca al sau? Daca-i asa, ca ochiul sufletului , care-i mintea, prin care e capabil omul a recunoaste si acurati aroganta vointei , este asa de slab, orb si plin de mandrie, cine-l poate vindeca?
Si daca lumina-i intuneric si adevarul logic eroare, cum poate ilumina ori corecta pe celelalte? Pentru caest motiv sa rezisti pe act iti este cu putinta acestei arogante periculoase a mintii, inainte ca ea sa patrunda in simtirile tale; si rezistand curata-ti gandirea in toate adancimile si unghierele ei si supune opinia ta parerii altora.
Fii nebun, neintelept pentru iubirea lui Dumnezeu si atunci vei fi mai intelept decat Solomon. " De socoate cineva din voi sa fie intelept in veacul acesta, sa se faca nebun ca sa ajunga intelept. Pentru ca intelepciunea lumii acestea este nebunie inaintea lui Dumnezeu ." ( I Corinteni 3, 18-19)

Nota:
Fragment preluat din cartea "Razboiul nevazut" a Sfantului Nicodim Aghioritul

Inaltarea Sfintei Cruci

"Frati crestini,
(...)Despre Sfanta Cruce s-a vorbit in aceste zile, dar nu s-a amintit de afptul istoric in care s-a intamplat cinstirea Sfintei Cruci.Voi aminte ceva acum, apoi vreau sa va aduc mainte ca Sfanta Cruce are doua intelesuri: Sfanta Cruce ca obiect pe care a fost jertfit Iisus Hristos Dumnezeul nostru, deci altarul Lui (...) si al doilea inteles al Sfintei Cruci este acela al suferintei.
Crucea intotdeauna aminteste de rastignirea Mnatuitorului. Foarte multe chinuri cu foarte multa durere sufera Iisus pe cruce.
Mantuitorul a patimit pe Cruce, apoi a inviat, apoi s-a inaltat la ceruri.
Ierusalimul a ajuns curand loc de prigoana impotriva ucenicilor lui Iisus. Si au trecut ani de prigoana, cei 300 ani de prigoana impotriva crestinilor...
Si a dat Bunul Dumnezeu pace Bisericii dupa atata sange varsat, prin Sfantul Constantin cel Mare care prin edictul de la Milan, dupa cum stiti a dat libertate crestinilor, libertate egala cu a celorlalti cetateni ai imperiului. Un fapt foarte important pe care l-a savarsit Sfantul Constantin, indemnat fara indoiala de sefii Bisericii de atunci : a intrunit primul sinod ecumenic prin care s-au stabilit niste randuieli pentru viata crestina.
Pentru ca intre ucenicii lui Iisus, crestinii, fiind prigoniti si traind viata in catacombe, separati unii de altii, au mai patruns intre ei niste neintelegeri personale ale crestinismului- ori trebuia sa fie unificate , pentru ca si Hristos este Unul. De aceea s-a tinut Sinodul I Ecumenic, cum stiti la anul 325.
In anul urmator in 326, Sfantul Constantin roaga si trimite pe maica sa, Sfanta Elena, sa mearga la Ierusalim sa afle Sfanta Cruce pe care S-a jertfit Mantuitorul Hristos, aceasta Cruce pe care Sfantul Constantin cel Mare o vazuse pe cer alcatuita de stele, intr-un moment de grea cumpana pentru el, cand avea in fata un razboi greu cu Maxentiu.
Rivalul lui de la Roma avea o armata foarte puternica, iar el avea armata putina. Si in framantarea lui si in rugaciunea facuta catre Dumnezeu Mantuitorul Hristos, vede pe cer, ziua la amiaza, semnul Sfintei Cruci, alcatuita din stele , si sub Cruce scria : " In acest semn vei invinge...". Mantuitorul ii spune sa porneasca razboiul cu curaj, cu indrazneala, ca il va ajuta prin semnul Sfintei Cruci.
In cinstea acestei minuni Sfantul Constantin roaga si trimite pe maica sa , Sfanta Elena, la Ierusalim , ca sa afle Sfanta Cruce pe care S-a rastignit Mantuitorul Hristos.
Insa intre timp Sfanta Cruce fusese profanata. Ierusalimul in cei 300 de ani, cati au trecut de la Invierea si Inaltarea Mantuitorului Hristos, a fost bantuit de multe valuri de ura, incurajate de insisi imparatii romani, cum au fost Adrian si mai ales Iulian Apostatul, acel fost crestin, nepot al lui Constantin cel Mare, care a amestecat cu moloz locul unde a fost Sfanta Cruce si a cladit acolo, pe locul ei , pe Gogota, un templu la pacatului, un templu al zeitei Venus, anume ca sa-si bata joc de sfintenia Crucii.
Incercase Iulian sa reconstruiasca Templul lui Solomon asa cum a fost, adica sa fie cu totul impotriva Mantuitorului Hristos, Care le-a spus ca nu va ramane piatra peste piatra din Templul lor, pe care l-au profanat prin viata lor netrebnica.
Iulian a vrut sa ridice acest Templu din nou, insa Dumnezeu si-a tinut cuvantul : apareau niste flacari puternice de foc, care topeau pe cei care se apropiau sa construiasca Templul , impotriva Lui. Insa Sfanta Cruce ramasese profanata, ingropata in moloz, pana la nul 326. Sfanta Elena ajunsa la Ierusalim cu o ceata de arheologi, de arhitecti, de oameni foarte intelepti, a inceput sa caute, sa se intereseze unde anume este locul Golgotei.
Astazi nu mai este Golgota de alta data, pe care a fost Iisus rastignit, ci marea biserica a Invierii, construita de Sfanta Elena. Un etaj al bisericii aminteste de fosta Golgota. Sfanta Elena s-a interesat si a aflat unde a fost rastignit Iisus Hristos. Stim din istoriiile care s-au scris, ca Sfanta Cruce fusese smulsa din locul ei si aruncata intr-o vale, intr-o prapastie si acoperita cu pietre si bolovani.
Stratul de pamant depus pe Sfanta Cruce era gros. Sfanta Elena, a staruit foarte mult , a inceput sa sape si au sapat mult acolo,incat sapatorii obosisera, se saturasera de atata munca.
Este si astazi la Ierusalim in biserica locul de pe unde au fost aceste sapaturi, intr-un mic amvon o ferestruica. Astazi parca nu are nici un rost. Atunci, insa , Sfanta Elena statea in acel pridvor, in acel amvon sus si supraveghea lucrarile. Si pentru ca muncitorii sapatori se plictisisera, arunca bani de aur, de sus, printre pietre.
Banii, fara indoiala, intrau printre bolovani mai la adancime si eu sapau ca sa gaseasca banii. Au tot sapat asa, mereu, Sfanta Elena aruncand de sus monede de aur, pana cand a ajutat Bunul Dumnezeu si au ajuns la Sfanta Cruce.
Erau de fapt trei cruci aruncate in dezordine. Au gasit si cuiele care au fost batute in picioarele Mantuitorului si cununa de spini , aruncata, strivita de bolovani. Insa...nu stiau care dintre cele trei cruci este a Mantuitorului Hristos.
Si au adus din cetate o bolnava, o doamna din aristocratia din Ierusalim, doamna care era foarte grav bolnava pe morte, si au atins-o de fiecare din cele trei cruci. Cand s-a atins de o anumita cruce s-a cutremurat putin si s-a vindecat pe loc. Atunci au spus :" Aceasta este Crucea Mantuitorului Hristos". Aceasta o spune Eusebiu din Cezareea care era sfetnicul lui Constantin cel Mare si o spune si Sozomen, un istoric din caea vreme. Gasita Sfanta Cruce in ceasta stare, patriarhul de atunci al Ierusalimului, numit Macarie, a luat-o cu cinste si, cu clerul care era atunci in Ierusalim, a ridicat-o pana in amvon si poporul tot striga : " Doamne miluieste "!
Atunici a fost in anul 326, 14 septembrie.
Acest moment de inaltare a Sfintei Cruci dintre bolovani, din prapastiile in care a fost aruncata si profanata de dusmani, aceasta inaltare cu cinste in fata crestinilor de atunci, a ramas pana astazi si a ramas din an in an, praznuita pana acum si pana la sfarsitul neamului crestinesc.
Intre timp a avut alte necazuri. De pilda la un anumit moment Sfanta Cruce a fost rapita de persi, dupa ce au distrus Ierusalimul, si dusa cu mare fala, ca un trofeu la care tineau foarte mult crestinii. Peste cativa ani, imparatul bizantin de atunci Heraclie, a biruit pe persi si a adus Sfanta Cruce inapoi. Insa o aduce nu pe ceva , ci in spate. Imparatul Heraclie, imbracat cu o haina de umilinta, a adus in spate Sfanta Cruce de la locul unde a fost ascunsa de rapitori, de persi, pana la Ierusalim.
Lemnul Sfintei Cruci descoperit de Sfanta Elena, a fost pastrat mare parte la Ierusalim, si o parte a fost dusa la Constantinopol. Piroanele care au fost batute in picioarele Matuitorului si in mainile Lui au fost luate si duse cu cinste acolo, inchinandu-se la ele toata lumea crestina de atunci. Acum Sfantul lemn al Crucii este o parte la Ierusalim, si de sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci este purtat cu mare cinste in biserica Invierii din Ierusalim-o parte este la Roma, iar o buna parte este la Muntele Athos. Acesta este pe scurt istoricul sarbatorii de la 14 septembrie.
Acum sa va spun in continuare, citindu-va niste ganduri, despre Sfanta Cruce ca semn sau ca simbol al suferintelor noastre.
Adeseori se spune despre oamenii care patimesc mult, care au fel de fel de necazuri, ca isi duc cu greu crucea. Crucea era grea, crucea pe care a dus-o Mantuitorul Hristos, din lemn de cedru, un lemn dens si foarte greu. Iisus ducand-o in spatele Lui a cazut de multe ori sub Cruce, ca era atunci Iisus -omul...Dumnezeu S-a retras de la El anume ca sa patimesca, cum patimesc si oamenii, El neavand pacat.
De aceea se spune ca este grea crucea anumitor oameni care sunt supusi la grele incercari. Privind Sfanta Cruce asa cum este aici, si cum este in biserici, in fata sfantului altar, ea ne aduce minte totdeauna de Iisus Hristos Cel Rastignit si Inviat, de la care i s-a transmis si cinstea si sfintenia si puterea. De aceea, cand ne inchinam, ei si cand cinstim cu evlavie, cinstim si ne inchinam, de fapt, Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care a fost rastignit pe ea si a sfintit-o cu Scump si Preasfant Sangele Sau.
Staruim, frati crestini, asupra Sfintei Cruci, pentru ca dumneavoastra stiti ca sunt multi asa-zisi "crestini" care o hulesc. Nu cinstesc nici Sfanta Cruce, nici pe Maica Domnului, nici pe prietenii lui Dumnezeu, care sunt sfintii.
Din clipa istorica a rastignirii Mantuitorului pe Sfanta Cruce, pe Golgota, ea devine altarul pe care S-a jertfit Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridica pacatele lumii.
Daca in timpul vietii Sale pamantesti din Iisus Hristos se revarsa o putere care vindeca pe toti cei care se atingeau de El, cum ne spune Sfantul Evanghelist Luca in capitolul 6, cu atat mai mult aceasta putere s-a comunicat Sfintei Cruci, nu numai printr-o atingere de scurta durata, ci timp de trei ore, cat a stat Iisus viu, pironit pe Cruce, de la ora 12 ziua pana la ora 3 dupa-amiaza, deci trei ore in care a curs sangele de pe trupul sfant al lui Iisus pe Sfanta Cruce.
In aceste ceasuri de chinuri cumplite, Crucea a fost stropita din belsug de Sfantul Sau Sange care curgea din capul Sau incoronat de spini, de pe trupul Sau biciuit si plin de rani, din coasta Sa strapunsa brutal cu sulita si din mainile si picioarele Sale strapunse de piroane.
Acest sange nevinovat, sfant si dumnezeiesc, a sfintit Crucea pentru totdeauna.
Fara indoiala ca este o singura Cruce pe care a fost Iisus rastignit, insa ea poarta acelasi semn si se identifica mereu cu istoria si Sfanta Cruce de pe Gogota.
Altfel unealta rusinoasa de executie pe care se rastigneau cei mai mari facatori de rele de pana atunci, inainte de venirea Mnatuitorului in lume, din clipa rastignirii Sale pe Cruce, devine altarul pe care S-a jertfit Dumnezeul intrupat, steagul de bruinta al crestinatatii si obiectul sfant si mantuitor pentru orice suflet crestin.
In acelasi timp Crucea devine semnul distinctiv al Mantuitorului Hristos, purtat pe aureola din jurul capului, cum il vedem si in icoana. Si , sa stiti frati crestini ca orice icoana, a Mantuitorului Hristos poarta nimbul insemnat de cruce. Mantuitorul este a doua Fata a Sfintei Treimi- Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Numai Fiul are aceasta cruce pe aureola, pentru ca numai El a patimit pe Cruce pentru mantuirea neamului omenesc.
De aceea este semnul lui Hristos , Sfanta Cruce si la a doua venire a Mantuitorului Hristos- pe norii cerului, cum sune Mantuitorul Hristos Insusi- va aparea mai intai semnul Fiului omului, Sfanta Cruce inconjurta de ingeri.(...)
Semnul acesta sfintit care a devenit unealta mantuirii noastre , este alcatuit din doua brate, unul lung si unul scurt care sta de-a curmezisul, formand crucea, cum stiti.
Noi insine, oamenii, daca stam drepti si intindem mainile, formam o cruce. Nu numai ca o purtam , dar noi insine avem forma Sfintei Cruci.
De aceea amintim adeseori ca atunci cand ne inchinam la Sfanta Cruce, sa facem corect Sfanta Cruce, adica doua numiri : pe verticala " in numele Tatalui si al Fiului" care S-a intrupat, si " al Sfantului Duh" care este puterea si lucrarea dumnezeirii in lume, pe aceasta orizontala a globului nostru pamantesc.
Tot asa si viata noastra este o cruce, unde bratul lung insemneaza drumul nostru in lume, cu planurile si gandurile noastre care ne insotesc de-a lungul vietii. Bratul scurt care incheie crucea este degetul lui Dumnezeu care trage o dunga de-a curmezisul acestui drum al nostru si ne rastoarna anumite planuri omenesti, formand astfel crucea suferintelor pe care este dator sa o poarte fiecare muritor de-a lungul vietii sale. Vrand sau nevrand , o asemenea cruce este de neinlaturat pentru fiecare dintre noi.
(...) Crucea lui Iisus este ca o cumpana a dreptatii fata de nedreptatile noastre. Pentru fiecare muritor (...) dar pentru unii crucea aduce mantuire si slava, iar pentru altii pierire. Crucea suferintelor pentru fiecare dintre noi insemneaza portia noastra de durere, de necaz, dupa cuvantul spus de Mantuitorul Hristos : " Ca in lume necazuri veti avea ".
Suferinta necazurile de care se teme atat de mult lumea- si cand este atinsa, lumea plange, fece fel de fel de manevre ca sa scape de suferinta-sunt lasate anume de Dumnezeu in viata noastra ca sa ne umanizeze, sa ne modeleze, sa ne faca mai buni, mai cinstiti, mai ingaduitori, mai intelegatori , poate , cu suferintele altora. (...)
Suferinta este lasata anume ca o dalta in mianile unui sculptor iscusit care sa modeleze din marmura sau piatra un portret sau un obiect de mare pret.
Asa vrea Dumnezeu sa faca cu aceia pe care-i iubeste. Ca de obicei suferinta este lasata pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si adeseori se scandalizeaza oamenii cand duc o viata cinstita si corecta. Orice suferinta este grea si neplacuta, pentru ca este o infrangere a voii si a planurilor noastre, o piedica pusa de-a curmezisul drumului nostru pe care ni l-am ales. Asemenea piedici nevoite si nedorite , produc necaz si posomarasc viata noastra omeneasca si suntem mereu tristi si revoltati.
Astfel sunt oameni care in fata durerilor si a necazurilor se revolta, scrasnesc, lovesc, injura, arunca vorbe grele asupra acelora care le incurca socotelile si se revolta chiar impotriva lui Dumnezeu, hulind si injurand. Si deseori coplesiti de durere, plang deznadajduiti si blestema, intreband nesmeriti si plini de manie pentru ce sufera.
Asemenea oameni care nu cunosc sau nu vor sa-si recunoasca propriile lor rataciri si pacate se aseamana talharului celui rau, de-a stanga lui Iisus, pe Golgota, care-si ispasea propriile pacate si talharii, dar nu le recunostea. Revolta lor , a unor asemenea oameni, amara impotriva suferintei, in loc sa-i ajute si sa-i usureze, sa-i daltuiasca si sa-i modeleze, le adanceste si mai mult suferinta, izolandu-i de Dumnezeu si de oameni.
Asemenea talharului celui rau, se pierd pentru vesnicie, apasati de ingreuierea urii.
Sunt insa oameni, confruntati cu acelasi fel de necazuri, boli grele, infrangeri, sangerari, umilinte, pagube de tot felul, dar in loc sa se revolte, sa blesteme, si sa se razbune, ei se reculeg, se intorc spre ei insisi, iar la intrebarea " pentru ce sufar?" ei isi gasesc raspunsuri in propriile abuzuri si pacate savarsite fata de semenii lor si fata de Insusi Dumnezeu.
Astfel fiecare dintre acestia,recunoscandu-si pacatele proprii, parandu-le rau ca le-au savarsit, caindu-se in adancul constintei lor pentru toate relele pe care le-au savarsit si hotarndu-se sa nu mai savarseasca asemenea abateri, constata o schimbare profunda in viata lor. O mare greutate care-i apasa si-i sufoca pana atunci, li se ridica si ei insisi se insenineaza si se linistesc, disparandu-le ura si revolta fata de cei care le-au pricinuit necazurile.(...)
Toti cei ce sufera fiind in slujba binelui, nu trebuie sa uite niciodata ca dumnezeu nu ingaduie incercari peste puterile omului, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel cel mult incercat, zicand asa:" Nu v-a ajuns nici o ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dumnezeu care este credincios, nu va ingadui sa fiti incercati peste puterile voastre si, dimpreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca sa puteti rabda " (1 Corinteni 10-13)
(...)
Pe linia aceasta a lui Iisus pe Cruce, cel neprihanit, sunt aproape toti sfintii martiri pe care-i avem in calendarele noastre crestine. Ei au fost cei mai buni fii ai omenirii, cei mai buni cetateni ai cerului, au facut bine cu toata fiinta lor, si sfarsesc pe cruce, sau in cazane sau in smoala, sau in ulei fiert, sau retezati de sabie. Adica facand bine au fost rasplatiti cu rau.
Toti aceia s-au jertfit pentru cauza lui Dumnezeu, mergand pe calea Lui, pe calea Crucii Lui, pe calea suferintelor Lui.
De pe inaltimea Golgotei, El ne-a invatat ca dupa suferinta si umilinta, vin mangaiere si bucurie, dupa cum dupa o furtuna mare si viscol, vin liniste si bucurie in natura care ne inconjoara.
Si dupa Vinerea Patimilor ne intalnim in Duminica Invierii .
Frati crestini, cu ochii atintiti la Iisus Cel Rastignit si Inviat, mai ales atunci cand suintem incercati de necazuri, sa privim la viata Lui fara prihana si ca intr-o oglinda curata sa ne vedem petele pacatelor noastre.
Sa ne cercetam cinstit si ne vom da seama ca de obicei multe din necazurile care vin asupra noastra sunt din pricina pacatelor noastre.Cine spune ca nu are pacate este un mincinos si nu se afla adevarul in el, cum spune Sfantul Evanghelist Ioan. Sa ne cercetam cu luare aminte faptele noastre rele, sa ne recunoastem cinstit vinovatia fata de apropaele nostru, fata de Dumnezeu (...) ..sa ne rugam lui Dumnezeu din adancul inimii sa ne ierte, sa ne usureze si sa ne izbaveasca din necazul in care se afla fiecare...si care ne apasa.
Daca vom face asa , ne vom linistii fara intarziere, intr-un chip neobisnuit si minunat. Atunci suferinta ne va aparea mult mai usoara si ne vom da seama ca ea ne-a fost cu adevarat de folos, ca o doctorie din partea lui Dumnezeu. Amin "

Nota: Fragment preluat din cartea "Parintele Sofian "

Lazar cel de-a patra zi, prietenul lui Iisus Hristos

" Am sa va spun cateva lucruri despre Lazar.(...) Inainte de asta am sa subliniez ca in Ierusalim, catre sfarsitul vietii Sale pamantesti, Mantuitorul a savarsit trei minuni mari, amintite se sfantul evanghelist Ioan, care au indarjit foarte mult pe dusmanii lui Iisus Hristos impotriva Lui. Minunile au fost asa : vindecarea orbului din nastere, vindecarea slabanogului de la Vitezda si invierea lui Lazar.

Vedeau ca acest Iisus , profet sau invatator, cum ii spuneau ei, face niste minuni mari si dumnezeiesti, dar voiau sa-L tagaduiasca. Cautau toate mijloacele sa dovedeasca ca nu El le-a facut, sau daca le-a facut, le-a facut cu puterea celui rau, cu puterea lui Belzebut. Cand a inviat insa pe Lazar, nu mai aveau ce sa spuna.

Si atunci de necaz, de ciuda impotriva lui Iisus, cautau sa-l ucida si pe Lazar, ca nu cumva lumea care venea la Ierusalim in vremea aceea- erau sarbatorile Pastilor- sa se intalneasca cu Lazar, sa-l vada ca a inviat si sa creada si mai multi in Iisus. Si spunea marelui arhiereu atunci, poporului, in sinedriul lor: " Voi nu stiti nimic. Acest Iisus atrage poporul la El. Vor veni romanii, vor ocupa tara aceasta si vom fi pierduti ca neam.De aceea trebuie sa-L pierdem pe acest Iisus."

Fara indoiala si-au implinit planul, dar nu numai din cauza rautatii lor, ci pentru ca Dumnezeu insusi voise ca Iisus sa-Si dea viata pentru lumea intreaga, pentru popor.

Iisus inviaza cu adevarat pe Lazar din morti, indarjind si mai mult acest popor indaratnic si rau, si-Si urmeaza drumul Lui. Ca astazi sambata aceasta a lui Lazar, maine are loc intrarea in Ierusalim- de fapt duminica in mare alai. Dupa aceea Iisus intra in saptamana Patimilor. Ascultand Sfanta Evanghelie (...) v-ati dat seama cine era acest Lazar : prietenul lui Iisus Hristos, el si cele doua surori ale lui, Marta si Maria.

Iisus, cand avea putin ragaz sa iasa din cetatea in care au fost ucisi prorocii, Ierusalim, mergea la Betania.

Betania este aproape de Ierusalim, trei kilometri numai. In aceasta familie Se simtea cu adevarat foarte bine, la acesti trei prieteni ai Lui.

De data aceasta, Iisus Se afla undeva, cum s-a spus in Evanghelia sfantului Ioan, departe pe langa Iordan. Si de acolo afla de boala lui Lazar, si dupa aceea despre moartea lui. Despre moartea lui, Iisus Insusi spune apostolilor :" Lazar a adormit ". Ei credeau ca a adormit de oboseala. Iisus vazand ca nu inteleg, le spune clar : " Lazar a murit...dar am sa ma duc sa-l scol".

Iisus socoteste moartea ca un somn si de aceea in limba greaca cimitirul se cheama kimitirion, adica loc de dormit, pentru ca mortii nostrii care au murit de la inceputul lumii si pana acum, de fapt nu mor definitiv, deplin ci adorm.

Desi trupul acesta se desface, putrezeste, insa...ei adorm si vor invia in ziua cea de apoi. Se vor destepta, cum spune Iisus : " Ma duc sa-l destept". Tot El, Iisus, va scula si pe ceilalti morti la sfarsitul veacurilor.

Si Iisus vine si este intampinat de Marta, apoi de Maria.

El are niste stari de emotie, am spune noi de miscare sufleteasca. Se apropie de mormantul lui si intreaba unde l-au pus. Ii arata unde l-au pus, Iisus porunceste sa se dea piatra la o parte si il striga " Lazare vino afara " ! Si Lazar asa cum era infasurat in giulgiurile cum erau ingropati mortii lor, iese de acolo si Iisus porunceste sa-l dezlege. Il dezleaga si Lazar se comporta ca un om inviat.

Ceva despre mormantul lui si astazi se gaseste la Betania, cine a fost la locurile sfinte l-a vazut. Acum este mai sus, de-a lungul timpului, s-a depus fel de fel de moloz. Si intri in mormant, sunt niste trepte pana la locul unde a stat Iisus.

Este in pridvoras unde a stat Iisus. Langa pridvor in fata lui, in loc de usa era o piatra rasturnata pe usa mormantului si inlauntru sunt niste locasuri, un fel de pat, insa ca un sicriu de piatra. In partea dreapta cum intri in mormant , este locul unde a fost Lazar ingropat.

Si piatra era pusa deasupra mormantului, deasupra acestei intrari. A dat piatra la o parte si Lazar a iesit de acolo, cum era infasurat, cu viata pe care i-o daduse Iisus prin porunca Lui si a venit afara.

Dupa aceea aminteste tot evanghelistul Ioan, in Betania, cand a avut loc un ospat in casa lui Simon leprosul, era si Lazar la masa cu ei. Deci , Lazar , dupa aceea a mana cat si trait. A trait inca 30 de ani, din ceea ce stim noi.

Cand au inceput prigoanele impotriva Sfantului Stefan, Lazar a trebuit sa fuga din Ierusalim si a fugit in insula Cipru. A stat acolo ascuns, oarecum de furia iudeilor, cu surorile sale, Marta si Maria. Iudeii cautau sa-l ucida pe Lazar : era o dovada a dumnezeirii lui Iisus Hristos, o dovada vie, : " eu am fost mort si am inviat"; oricui spunea aceste cuvinte Lazar, erau o realitate pentru el.
Cand au trecut apostolii Pavel si Barnaba prin Cipru, l-au gasit acolo si l-au sfintit episcop in Cipru. Si a trait Sfantul Lazar inca 30 de ani, dupa invierea de catre Mantuitorul Hristos, ramanand ca episcop in Cipru, si anume in tinutul Larnaca.

La biserica de la Larnaca au fost si moastele lui ingropate. A fost o bisericuta mica la inceput, apoi biserica a fost refacuta intr-o biserica mai mare.
Azi este o biserica foarte frumoasa la Larnaca, unde se afla moastele sfantului Lazar (...). Au fost moastele lui acolo, insa intre timp au fost duse si la Constantinopol. A ramas numai cutiuta, un fel de sicrias de marmura, cu moastele lui puse in sfanat Masa din altar, la biserica veche.

Cu toate tulburarile istorice care au foat si in Cipru si in alte parti, lumea nu a mai stiut ca acolo sunt moastele sfantului Lazar, in sfanta Masa.
Abia in anul 1927, facandu-se niste restaurari importante in aceasta biserica, s-a descoperit si acest sicriu din marmura, cu o parte din moastele sfantului Lazar. Scrie acolo, nu in greceste, in alta limba : Lazar cel de-a patra zi, prietenul lui Iisus Hristos(...).

A fost o mare bucurie , pentru ca moastele lui au fost luate de acolo pe timpul lui Leon cel Intelept si duse la Constantinopol. Au stat la Constantinopol pana in vremea cruciatilor. Dupa aceea cruciatii, care au furat foarte multe din Orient, au luat si aceste moaste ale sfantului Lazar si le-au dus in Marsilia. Si acolo au ramas, Dumnezeu stie unde mai sunt acum moastele lui. Insa din cauza acestor sfinte moaste la Marsilia, apusenii au construit o istorie intreaga, ca Lazar a trait acolo dupa invierea sa. Ei spun ca Lazar, cand fugit din Ierusalim la Marsila a fugit, nu in Cipru.

Acum insa cans s-au gasit moastele sfanta Masa din Larnaca, au inteles si ei ca toata aceasta traditie a lor de la Marsilia nu este devarata.

Multe persoane din Cipru sau din Larnaca poarta numele de Lazar. Foarte multe legende, multe istorioare, multe intamplari povestite, atribuite lui Lazar, se gasesc si astazi in Cipru. Una dintre aceste intamplari spune ca Lazar mergea obosit pe un drum prin Cipru si a intalnit un cetatean care avea un cos de struguri. L-a rugat sa-i dea macar un strugure, sa-si potolesca setea. In treacat fiind zis, aceasta insula este foarte bogata, bogata in vii si livezi, si monumente istorice foarte multe din adanca antichitate. Cetateanul cu cosul de struguri a spus : " n-am struguri, aici am niste sare". Lazar a binecuvantat aceasta "sare", cum a spus el si...s-au transformat strugurii lui in sare si via lui intr-un lac sarat. A fost o pedeapsa foarte meritata pentru neomenia lui.
O alta intamplare povestita tot asa, din vremea cand traia sfantul Lazar in Cipru, e aceasta : Lazar vroia sa se intalneasca cu Maica Domnului, s-o revada. Trecuse multa vreme de cand plecase din Tara Sfanta si n-o mai intalnise pe Maica lui Iisus Hristos. Lazar i-a trimis o barca mai mare un fel de corabioara, din Cipru, pe celalat tarm la Mediteranei, poate la Haifa, in care sa imbarce Maica Domnului si pe sfantul Ioan Evanghelistul, sa vina sa-i faca o vizita in Cipru.
Si au pornit cu aceasta corabioara si au ajuns pe malul marii Egee, dincolo de Mediterana. S-a starnit insa o furtuna mare, si in loc sa ajunga la Larnaca, unde era Lazar, furtuna a dus corabia la Muntele Athos.
Muntele Athos era atunci o peninsula plina de idoli, de temple pagane, si locuitori, binenteles. Si Maica Domnului le-a vorbit; cum le-au vorbit Maica Domnului si sfantul Ioan...incat foarte multi au fost convertiti la crestinism. Si de atunci se trage crestinarea Muntelui Athos- care dupa aceea a devenit republica calugareasca, cum stiti socotit pana astazi ca Gradina a Maicii Domnului.
De acolo Maica Domnului a venit in Cipru, l-a intalnit pe Lazar si i-a adus in dar doua manecute arhieresti, lucrate de ea.
Maica Domnului era o foarte buna brodeuza. Ea lucrase si dvera sau perdeaua de la Templul Sfant din Ierusalim, cat a fost inca la Templu, ca vietuitoare. I-a facut cadou aceste manecute si un omofor, lucrat tot de mana sfintita a Maicii Domnului.

Lazar fara indoiala a fost foarte bucuros, i-a multumit, si Maica Domnului s-a intors inapoi in Tara Sfanta, iar Lazar a ramas mai departe in Cipru , pana la sfarsitul vietii lui.
Cam acestea v-am spus in putine cuvinte, despre Lazar, despre care se spune ca in cele patru zile cat a stat in mormant, a fost in imparatia mortii, in imperiul acesta al mortii, si a intalnit foarte multe sflete nemantuite , pacatoase.
Chinurile pe care le-a vazut acolo, in cealalta imparatie, a mortii, l-au crispat asa de mult, incat Sfantul Lazar in cei 30 de ani cat a mai trait dupa invierea sa din morti, n-a ras niciodata.
Asa incat dincolo, in imperiul mortii este mare grozavie pentru cei care nu sunt mantuiti in aceasta viata. " Amin

Nota:

Fragment preluat din cartea" Parintele Sofian"

Dragostea

" Dragostea duhovnicesca este mai inalta decat dragostea ce o au fratii dupa trup, pentru ca se inrudeste cineva prin Hristos si nu prin mama.
Toti cei care au aceasta dragoste nobila sunt plini de bunatate, pentru ca inlauntrul lor au pe Hristos, iar pe fetele lor este zugravita indumnezeirea.
Nu este cu putinta sa vina dragostea lui Hristos in noi daca nu iesim noi insine din dragostea noastra, astfel ca sa o dam lui Dumnezeu si chipurilor Sale si sa ne daruiasca noua.
Cei care sufera mult pentru mantuirea intregii lumi si ajuta nevoindu-se in felul lor si incredintandu-se cu smerenie in mainile lui Dumnezeu, unii ca acestia simt cea mai mare bucurie cu putinta in aceasta lume, iar viata lor este o slavoslovire continua, pentru ca se inalta launtric ca ingerii, laudand zi si noapte pe Dumnezeu.
Iar cei ce sunt nepasatori pentru mantuirea syfletelor lor si incearca sa afle bucurie si odihna in aceasta viata desarta, se chinuiesc mereu si se impiedica in angrenajele lumesti cele nesfarsite, traind inca de aici in iad.
Cei ravnitori, fiindca se misca in locul ceresc al slavosloviei , primesc ci bucurie si incercarile, multumind lui Dumnezeu pentru acestea la fel ca si pentru facerile de bine; pentru aceasta ei primesc mereu binecuvantarea lui Dumnezeu in toate, topindu-se launtric de recunostinta fata de Dumnezeu pe care o manifesta , ca si fii ai lui Dumnezeu , prin orice lucrare duhovniceasca ar savarsi.
Desi Bunul Dumnezeu ne da imbelsugate binecuvantari si lucreaza totdeauna pentru binele nostru, si toate le face ca sa slujeasca fapturii Sale si sa se jertfeasca pentru om, de la plante pana la animale si zburatoare, mici si mari- ba chiar El Insusi S-a jertfit ca sa elibereze pe om- din pacate insa multi dintre noi suntem inca nepasatori fata de toate acestea si-L ranim prin marea noastra nemultumire si nesimtire, desi ne-a dat constiinta care se mosteneste impreuna cu celelalte bunuri ale Sale.
Constiinta este prima lege a lui Dumnezeu, care a fost intiparita adanc in inimile primilor creati, si pe care o primeste in continuare fiecare dintre noi ca pe o copie de la parintii lui cand se naste. Cei care au izbutit sa-si subtieze constiinta lor prin cercetare zilnica de sine insusi, se simt straini de aceasta lume, iar mirenii se mira de comportamentul lor delicat.
Iar cei ce nu-si cerceteaza constiinta lor nu se folosesc nici de studiile duhovnicesti, nici de safturile batranilor si nici de poruncile lui Dumnezeu, pe care nu le vor putea implini deoarece devin nesimtitori.
Cei sensibili si afectivi, care pe toate le tin cu scumpatate. de obicei sunt nedreptatiti de cei nesimtitori prin cedarile continue pe care ei le fac din dragoste; insa dragostea lui Dumnezeu se afla totdeauna cu ei. De multe ori se nedreptatesc si ei insisi din exagerata lor sensibilitate, marindu-si micile lor pacate sau incarcandu-se cu pacate starine, dar iarasi Dumnezeu ii indulceste cu bunatatea Sa paradisiaca, intarindu-i totodata si duhovniceste.
Cei care ranesc sau nedreptatesc pe oamenii sensibili launtric, nu sunt oameni.
Cei care spun ca sunt sensibili si au dragoste si gingasie si sufera nedreptati de la semenii lor, dar spun : " Dumnezeu sa le rasplateasca ", sunt batjocoriti de cel viclean si nu inteleg ca in felul acesta se blestema pe sine in chip tainic.
In aceasta viata toti oamenii dam examene ca sa trecem la cea vesnica, in rai. Gandul imi spune ca acest blestem tainic este mai prejos de temelia duhovnicesca.
Asadar toti cei care nedreptatesc, pe ei insisi se nedreptatesc vesnic , si cei care primesc cu bucurie nedreptatile ce li se afc sunt indreptatiti sa ia plata vesnica cu dobanda.
De multe ori Bunul Dumnezeu lasa pe oamenii cei buni in mainile celor rai, pentru a se vadi bunatatea lor si a-si aduna plata cereasca.
Fiecare om in mod firesc va fi rasplatit de stapanul sau la care a lucrat. Cei care lucreaza pentru Hristos, dar cu mandrie, isi spurca virtutile lor precum se spurca ouale prajite cand cade in ele putin gainat, facandu-se bune de aruncat impreuna cu tigaia.
Insa cei ce lucreaza cu smerenie si dobandesc virtuti si seamana cu smerenie, din dragoste, trairile lor cele tainice, sunt cei mai mari facatori de bine deoarece fac milostenie duhovniceasca si ajuta foarte mult sufletele slabe sau care se clatina in credinta.
Si iarasi, cei ce se arunca pe ei insisi in lume, din dragoste, dupa ce mai intai au aruncat lumea din ei, unii ca acestia zboara deja spre cer si nu sunt prinsi de lume.
Dragostea cu neagoniseala exterioara ajuta mult ca sa se dobandeasca si neagoniseala de patimi launtrica.
Aceste doua neagoniseli il fac pe om bogat in bunatatea lui Dumnezeu. Oamenii buni in mod firesc nu tin rautate in inima lor, dar nici bunatatea lor n-o tin pentru ei insisi. De aceea nu tin nici lucruri frumoase, nici nu se misca de frumusetile lumii , aratand prin asta credinta lor fierbinte in Dumnezeu, precum si dragostea lor cea multa.
Nu exista om mai intelept decat cel milostiv, care da cele pamantesti, lucruri stricacioase, si cumpara cele nestricacioase, ceresti. Precum nu exista mai mare neghiob in lume ca lacomul de bani, care mereu aduna si mereu nu are, si care in cele din urma isi cumpara iadul prin economiile sale adunate. Acestia care se pierd prin lucruri materiale sunt pierduti cu totul, pentru ca pierd si pe Hristos.
Cel stapanit de lucruri materilae totdeauna este stapanit de intristari si neliniste, pentru ca pe de o parte tremura ca sa nu i se ia acelea, iar pe de alta parte ca sa nu i se ia sufletul. Si iarasi, zgarcitul care si-a anchilozat mana din multa stramtoare si-a strans inima sa, facndu-si-o de piatra. Ca sa se vindece va trebui sa cerceteze pe oamenii cei nefericiti si sa-l doara pentru ei, asa incat sa fie nevoit sa-si deschida , incet-incet, mana sa.
Si atunci i se va inmuia si inima sa cea de piatra, revenind inima de om, si astfel i se va deschide si usa raiului.
Bunatatea inmoaie si deschide inima precum untdelemnul incuieteoarea ruginita. Cei ce se apropie de cei indurerati se apropie de Dumnezeu in mod firesc, deoarece totdeauna Dumnezeu Se afla alaturi de fiii Sai indurerati.
Pe fiii Sai cei buni, care ajuta in ridicarea crucilor pe semenii lor, Dumnezeu ii intareste duhovniceste si le va usura crucile incercarilor.
Cei care se gandesc la crucile cele grele ale dreptilor, nicodata nu se mahnesc in micile lor incercari, cugetand ca, desi au gresit cu mult mai mult in viata lor, totusi sufera mai putin deact cei drepti. Cei care se nedrptatesc pe nedrept urmeaza lui Hristos , iar cei care se nedreptatesc pentru pactele lor sunt fericiti, deoarece isi platesc pacatele lor in aceasta viata. Cei care nu imreuna patimesc cu cei indurerati, patimesc de o boala duhovniceasca de moarte, nemilostivirea. Si iarasi, cei care sunt deranjati de gemetele bolnavilor si se revolta fiindca nu se pot concenta sufera de multe boli duhovnicesti.
Cei care iubesc cu adevarat si se nevoiesc dupa lege rabda cu dragoste, se jertfesc, se lipsesc, si se odihnesc pe aproapele lor , care este Hristos.
Cei care vor ca toate sa li se dea de altii, fara ca ei insisi sa dea ceva celorlati, si cer mereu de la Dumnezeu fara sa-I dea lui Dumnezeu nici macar pacatele lor ( prin pocainta) , se vor instraina cu desavarsire de Dumnezeu si se vor preda ei insisi in mainile ucigasului de oameni. Deorece au cultivat dragostea pentru ei insisi, firesc este sa-si mareasca nelinistea deja mare pe care o au si sa sufere ceva din iad inca din aceasta viata.
Cei care nu se pogoara la starea semenilor celor indurerati sunt parasiti de Dumnezeu si cad atunci rau, invatand sa compatimeasca. In timp ce acei care se intristeaza si se intereseaza de ceillati, nepasandu-le de ei insisi , sunt aparati de Dumnezeu si le poarta de grija si Dumnezeu si oamenii.
Cand cineva isi da inima sa lui Dumnezeu, atunci mintea aceluia este arpita de dragostea lui Dumnezeu si, defaimand toate cele ale lumii, se gandeste mereu la Parintele ceresc, fiind indragostit de cele ceresti si slaveste ca un inger ziua si noaptea, pe Facatorul sau.
Dca e de ajuns ca numai facerile de bine ale lui Dumnezeu, daca se agndeste cineva la ele, sa arunce in aer o inima recunoscatoare, cu cat mai mult, daca se agndeste si la multele sale pacate si la milostivirea lui Dumnezeu!
Cei ce se nevoiesc si isi simt pacatosenia lor si facerile de bine ale lui Dumneze, si se incred in marea Lui milostivire, isi urca syfletele lor in rai cu mai multa siguranta, si cu mai putina osteneala trupeasca, atunci cand au si intentie buna.
Cei ce se nevoiesc mult, cu multa evlavie, si au ajuns oarecum la starea ingereasca, hranindu-se de mierea paradisiaca, tot nu ofera nimic important lui Dumnezeu in comparatie cu cele ce ni le-a oferit El. Deoarece manaca miere si II ofera ceara. Manaca fructul dulce si-I ofera lui Dumnezeu rasina copacilor pentru cadelnita.
Prin urmare nu afcem nimic si nimic nu oferim lui Dumnezeu in comparatie cu marile Lui faceri de bine. Caci Bunul Dumnezeu face din gunoaiele noastre, ba chiar si din balegar, roade frumoase cu care ne hranim, iar noi, sarmanii oameni, roadele frumoase le facem gunoi.
Precum bunatatea lui Dumnezeu pe toate le intoarce spre bine, asa si noi, fapturile Sale, va trebui ca pe toate sa le afcem bine, ca se ne folosim si sa folosim.
Oamenii cei buni in mod firesc se folosesc chiar si din caderile semenilor lor, pe care le folosesc ca frana tare pentru ei insisi, ca sa ia aminte ca sa nu se abata de la drum.
Insa cei vicleni nu se folosesc, din pacate, nici din virtutile, celorlalti, deoarece ei si pe acestea le explica prin vocabularul lor viclean, pentru ca sunt intunecati de negreala ucigasului de oameni, nedreptatindu-se duhovniceste pe ei insisi si pe altii, totdeauna fiiind mahniti si mahnind pe semenii lor prin aceast negreala a lor duhovniceasca, caci timpul iinourat pricinuieste mahnire numai oamenilor ce sufera de duhul intristarii.
Bunatatea este una dintre multele insusiri ale lui Dumnezeu.
De aceea, ea intotdeauna iradiaza bucurie, alunga norii, deschide inimile, ca si lumina soarelui de primavara, care scoate florile din pamant, incalzeste chiar si serpii si-ii scoate din gaurile lor inghetate ca sa se bucure si ei de bunatatea lui Dumnezeu.
Oamenii perversi sunt intotdeauna inecati de ganduri si prin inima lor inghetata ingheata si ineaca cu gandul pe oamenii indurerati care scapa la ei sa se mangaie; in timp ce aceia binevoitori, prin dragostea lor duhovniceasca cea nobila, cea tescuita de durere, ineaca pe draci, elibereaza suflete, si daruiesc mangaiere dumnezeiasca semenilor lor.
Fierbintea lor dragoste duhovniceasca pe cei sensibili ii afce mai sensibili, iar pe cei nerusinati ii face mai nerusinati.
Insa pe cel orfan, mai ales de mama, chiar arici de ar fi, trebuie sa-l imbratisam cu durere si dragoste fierbinte, ca mai intai sa se incalzeasca si sa prinda curaj, pentru ca mai apoi sa-si deschida si el inima sa.
Orfanul marinimos are nevoie de frana la marele lui entuziasm, ca sa nu se vatame de osteneala peste masura, aratandu-si amrea sa recunostinta.
Dragostea fierbinte a lui Hristos hraneste mai bine decat orice hrana materiala si da multe calorii sufletului iar de multe ori tamaduieste si boli nevindecabile fara medicamente , odihnind suflete. Cei ce isi jertfesc si sanatatea lor trupeasca pentru dragostea lui Hristos, dispretuind adihna lor trupeasca, nu afla odihna duhovniceasca nici in aceasta viata , nici in cealalta, cea viitoare.
Cei ce isi jertfesc chiar si viata lor, din dragoste curata, ca sa ajute pe semenii lor, imita pe Hristos. Acestia in mod firesc sunt cei mai mari eroi, deoarece chir si moartea se teme de ei, caci au infruntat moartea din dragoste, biruind astfel prin nemurire, luand cheia vesniciei de jos, de sub placa mormantului si ianintand cu usurinta spre fericirea vesnica.
Un om sensibil in mod firesc prefera sa fie omorat el insusi, din dragoste, ca sa-l apere pe apropaele sau, deact a nu se ingriji sau a-i fi frica, ca apoi sa fie ucis mereu de constiinta sa, in toata viata sa.
Jertfa pentru semanul nostru ascunde marea noastra dragoste pentru Hristos.
Cei ce au intentia cea buna sa ajute, dar nu au nimic sa dea, si-i doare pentru aceasta, fac mila cu sangele inimii lor.
Iara si cei ce vor sa marturiseasca pentru dragostea lui Hristos, dar nu exista vreme pentru mucenicie, pot ca aceasta dragoste a lor, de care se ard, s-o manifeste prin nevointa trupeasca pentru sufletele adormitilor ce se chinuiesc, ca sa afle putina odihna.
Oamenii cei nepasatori si nemilostivi, care se gandesc numai la ei insisi, si se hranesc cu nesimtire, isi umplu in acelasi timp inimile lor cu multa neliniste, rozandu-se de carii grijilor si remuscarilor, chinuindu-se si in aceasta viata.
In timp ce acei milostivi totdeauna sunt indestulati de dragostea lui Dumnezeu si de imbelsugatele Sale binecuvantari , deoarece mereu hranesc pe altii cu dragoste. "


Nota :
Fragment preluat din cartea Parintelui Paisie Aghioritul "Cale catre Cer"

" Cel ce-si pune nadejdea in Mine, nu va fi rusinat "

"In anul 1942, cand Java a fost ocupata de catre japonezi, toti olandezii au fost incarcerati , mare parte in lagare, iar cativa in inchisori. Pe aceasta insula in orasul Bandung exista o imensa inchisoare imprejumuita de ziduri albe, numita Bantjeuj. Olandezii au considerat-o "nepotrivita pentru vietuirea omeneasca".

Mare pacat ca nu au distrus-o din temelii inainte ca Java sa cada sub ocupatia japonezilor, intrucat acestia au purces dintr-o data sa o foloseasca pentru incarcerarea prizonierilor de razboi.

Pe vremea cand eram copila de 14-15 ani, trecusem cu bicicleta de nenumarate ori pe langa Bantjeuj. Nu mi-am inchipuit nici macar pentru o singura clipa ca intr-o buna zi voi ajunge chiar eu sa fiu prizoniera intr-una din celulele sale! Viata noastra in Java era lipsita de griji. Mersul la scoala, examenele, tenisul, inotul, plimbarile, vacantele petrecute prin munti pareau ca sunt la ordinea zilei si vor dura vesnic.

Dintr-o data s-a intrat in razboi cu Japonia.

Fara de veste Java a fost incercuita si trupe fulger japoneze su navalit pe motociclete prin orase. (...)Peste noapte, viata pe aceasta insula s-a preschimbat din libertate in prizonierat. Parea a fi ireal si sinistru, intrucat schimbarea nu s-a petrecut treptat , ci ca la o talharie in miez de noapte, am fost pe neasteptate lipsiti de toate averile noastre, de traiul nostru si , mai presus de orice , de cei dragi ai nostri. (...)

Primele doua pesoane din celula noastra care au murit au fost doua doamne in varsta, surori intemnitate impreuna in Bantjeuj. Una avea 81 de ani, iar cealalta 73. Nu mai vazusem pe nimeni murind pana atunci.Cand cea care se afla in pragul mortii vorbea neincetat, fiind inconstienta. Ceea ce spunea era tare dragut. Ii multumea incontinuu lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune si pentru faptul ca o ferise sa se afunde in mlastina pacatelor.Cuvintele "mlastina pactelor" erau mai mereu pe buzele ei, si era evident ca fusese inspaimantata intreaga viata de a nu sfarsi intr-acolo.

Intr-o dimineata m-am trezit devreme, m-am ridicat si am privit in directia ei. Statea intinsa cu spatele catre mine, dar mi-am dat seama ca murise. Aceasta imi parea intrucat bizar, deoarece nu ii putem vedea chipul. Betty care dormea langa mine si care era cu cativa ani mai varstnica decat mine s-a trezit si ea si s-a ridicat in capul oaselor. Mi-a soptit : A murit ! I-am spus ca asa crezusem si eu, desi eram nedumerita cum imi venise un asemenea gand. Un duh de pace si lumina se raspandise in intreaga celula, facandu-ne sa ignoram mustele, duhoarea si apa ce mustea din podea. Intr-adevar murise.

O sapatamana mai tarziu sora ei de 73 de ani se sfla si ea pe moarte,iar diferenta dintre cele doua morti a fost uriasa. Aceasta, zacand inconstienta, bolborosea blesteme impotriva lui Dumnezeu intr-un limbaj murdar. Nici vreme de cinci minute nu ne puteam feri auzul de vorbele ei cumplite. Ne cerea intruna lucruri pe care nu i le puteam oferi ,in conditiile de carcera, iar in clipa mortii am avut senzatia ca temperatura din celula a scazut brusc:cu totii tremuram.

Ca si cum demonii venisera sa-i ia in primire sufletul.Anume prin aceste scene ale mortii m-am convins de existenta unor nevazute puteri ori constiinte, de exstenta unor ingeri ai luminii si ai intunericului care vin sa ia sufletul celui acre moare. Cu totii simtiseram grozava difernta a duhurilor ce-au insotit plecarea din aceast viat a celor doua surori.

Cum nu aveam nimic de lucratori de citit, aveam tot timpul din lume sa cugatam la diverse lucruri, si subiectul care ne interesa cel mia abitir era religia, deoarece ne confruntam zilnic cu taina vietii si a mortii.Ne-am dat seama ca nu existau decat doua posibilitati: Dumnezeu ori exista , ori nu ! De fiecare data cand vedeam zacand in fata mea inca un trup neinsufletit, simteam ca ma confrunt cu o taina de nepatruns, neintelegand unde disparuse dintr-o data acea energie dadatoare de viata, acea parte care era purtatoarea constiintei de sine, care putea cugeta si care facea trupul sa fie "viu".

Trupul nu se face nevazut in clipa mortii. Cum se face oare ca persoana care a locuit trupul si l-a facut vizibil, brusc a disparut? Nu avea niciun sens.Daca legea indestructibilitatii se aplica oricarei materii si energii , de ce s-ar sustrage energia vitala a acestei legi? In ceea ce ma priveste, eu asociam momentul mortii cu imaginea unui sofer care, parasindu-si masina, a pornit-o de unul singur intr-o alta parte.

Fara tagada soferul este mai de pret decat masina sa. Desigur, daca n-ar avea masina, n-ar putea hoinarii incoace si-n colo, insa exista si alte indeletniciri pe care le-ar putea intreprinde; s-ar putea plimba pe jos, ar zbura cu avionul, sau ar inota. Pentru a strabate cu piciorul acest pamant in dimensiunile acestea ale noastre avem nevoie de un trup. Dar, dat fiind ca poti prinde la radio diferite lungimi de unda fara a-ti schimba pozitia, doar printr-o simpla pozitie a butonului, realizezi ca diverse unde radio exista simultan si se intrepatrund in anumite puncte. Insa , atat vreme cat esti pe o anumita frecventa, nu ai de unde sa stii ce se petrece pe celelalte frecvente, daca nu rotesti butonul.

Asadar , este limpede ca pot exista intr-adevar diferite planuri de existenta, diferite dimensiuni de care nu suntem constienti, dar care se pot intrepatrunde cu ale noastre. Unii sustin ca nu avem nici un fel de dovada a existentei lui Dumnezeu, de parca intreaga Creatie, lucrul mainilor Sale nu ar constitui o marturie, o dovada a existentei unui Creator? Cei care se considera a fi atei sunt ei insisi credinciosi , deoarece cred ca Creatia a capatat existenta prin ea insasi, din nimic, fapt pe care nu il pot dovedi.

Unii pretind ca ar crede in Dumnezeu, daca L-ar cunoaste cumva, daca ar avea vre-o dovada a Sa. Dar cum ar putea cineva sa cunoasca o persoana si sa intre intr-o relatie cu ea? Desigur, totul incepe printr-un act de credinta, cu increderea si dorinta de a-l cunoiaste pe celalalt. Mai apoi nu doar priveste catre cealalta persoana, incercand sa o intelega din expresia chipului si ochilor sai, ci de asemenea asculta cu atentie ceea ce aceasta are de spus. Cu siguranta nu ajungi sa cunosti o persoana daca aceasta nu este dispusa sa-ti dezvaluie gandurile, emotiile, eul lautric.

Asadar pentru a dobandi cunoasterea acestui Dumnezeu nevazut, nu s-ar cadea ca noi sa privim in jurul nostru, la stelele, la copaci, la pasari, la toate formele creatiei? N-ar trebui noi oare sa invatam de la asfintiturile privite prin ochi de copil nevinovat, cum este Dumnezeu, Care ni se infatiseaza prin mii si mii de feluri?

N-ar trebui sa incepem prin a ne incredinta Lui si a-L "asculta", in speranta ca El se va milostivi sa ni se descopere noua, impartasindu-ne gandurile Sale ( in masura in care noi suntem in stare sa le primim) ? Fara indoiala a ne pune toata nadejdea in El,a ne incredinta Lui, a-I cere sa ne dea putere si sa ne calauzeasca pasii, constituie singura cale de a primi aceasta calauzire, de a intelege ca El este demn de incredere si ca El ne este Izvor al Intelepciunii. (...)

Credinta inseamna sa crezi in ceva ce nu poate fi dovedit. Pur si simplu sa te lasi calauzit de ea.Prin credinta vine cunoasterea, cu conditia ca aceasta credinta a ta sa fie cea dreapta si crea adevarata. Daca crezi in ceva fals, rezultatele acesteia, roadele sale, vor fi dovada falsitatii acestei credinte.

In Bantjeuj eram interogati uneori in miezul noptii. Eram treziri de o torta, si o voce poruncitoare ne chema pe vreeunul dintre noi sa ne prezentam la interogatoriu. S-a intamplat odata ca numele meu sa fie rostit: mama mea s-a inspaimantat foarte tare si integul trup i se zguduia de frica. Aceasta mi-a indus si mie aceeasi stare si am inceput sa tremur. Mi-am simtit picioarele moi. Mergeam, clatinandu-ma, in urma gardianului in uniforma, care m-a condus intr-o sala imensa.

La capatul acesteia era o platforma pe care se gasea o masa, imprejurul careia sedeau patru ofiteri japonezi. Vergele uriase se lafaiau sfidator pe masa. Picioarele mele se facusera precum niste trestii, si cu anevoie puteam inainta. Cand am pasit inauntru am observat ca peretii erau flancati de oglinzi si, vazandu-mi reflexia, in prima faza nu m-am recunoascut.

Aratam a fi in pragul mortii, costeliva si cu ochii infundati in orbite. Pe data mi-a venit gandul : Ei bine se vede treaba ca mult nu mai am de trait!

Apoi brusc mi-am dat seama ca japonezii cu vergelele lor ma priveau si erau in asteptarea mea.Am simtit o sudoare rece prelingandu-mi-se de la umeri pe swpate, iar fata imi era imbrobonata de transpiratie din cauza spaimei. In culmea disperarii, inima mea a strigat catre Dumnezeu : Te rog, juta-ma !

, venindu-mi in minte promisiunea pe care ne-a facut-o Hristos: Cand va vor duce in sinagogi nu va ingrijiti ce veti zice, ci aveti credinta si va voi calauzi in toate caile voastre ( Lc.12, 11-12) precum si cuvintele acestea ale Sale : Cel ce-si pune nadejdea in Mine nu va fi rusinat ( Rm. 10,11 )

De indata ce mi-am amintit acestea si am inceput sa ma rog mi s-a intamplat un lucru uimitor. Am avut senzatia ca un zid s-a ridicat imprejurul meu, aparandu-ma. Imi parea ca m-as fi inaltat cu un inch deasupra pamantului, avand senzatia ca mai degraba pluteam decat paseam catre japonezi. Vocile lor imi pareau a veni din departari. Era minunat; ma simteam ocrotita si duhul fricii ma parasise, iar duhul pacii imparatea acum in inima mea. Era ca si cum ma aflam adapostita intr-o coliba in mijlocul unei furtuni dezlantuite, precum era Noe in arca sa pe timpul potopului.

Noe , ca si mine era neajutorat si ,cred eu, la fel de inspaimantat, trebuind sa infrunte stihiile dezlantuite, dar s-a cuibarit in arca sa, precum am facut si eu atunci. Cand am ajuns la capatul salii am vazut ca unul dintre japonezi a coborat de pe platforma si a inceput sa cse invarta in jurul meu, cu pas masurat si biciuind aerul.

Am observat ca vergeaua aveam noduri la capatul fiecarei corzi, pentru a sporii durerea, insa eu nu m-am pierdut cu firea. A inceput apoi sa imi lanseze intrebari intr-un ciudat amestec de japoneza malaieza si engleza.

Trebuia sa nu uit ca, femeie fiind, nu imi era ingaduit sa ii privesc chipul atunci cand ii raspundeam, intrucat riscam sa fiu palmuita.

Astfel ar fi procedat orice japonez din afara zidurilor inchisorii fara sa clipeasca daca o femeie ar fi indraznit sa il priveasca in timp ce ii vorbea. Incercam din rasputeri sa inteleg ceea ce ma intreba, si fara indoiala, eram calauzita de cineva, probabil de un inger, care se pare ca stia mai bine japoneza decat mine, caci izbuteam sa disting sensul cuvintelor printr-un glas launtric.

Astfel am putut raspunde ofiterului japonez fara sa fie nevoit sa astepte ori sa imi repete intrebarea. N-ar fi fost de bun augur sa il fac sa simta catusi de putin ca era evident faptul ca nu stapanea mai deloc nici engleza, nici malaieza.

Asa ca, daca ii raspundeam gresit, acesta ii oferea prilejul sa imi spuna ca nu ma prea ducea capul, si sa repete intrebarea cu alte cuvinte.

De una singura nu as fi izbutit nici pe departe sa ies dintr-o asemenea incurcatura. In ceea ce il priveste el credea cu desavarsire si era total satisfacut ca eu raspundeam aiurea din cauza prostiei mele, si in niciun caz din cauza limbii lui de neinteles.

Brusc, s-a apucat sa imi ceara amanunte cu privire la bunicii mei din partea tatalui si mamei. Se arata interesat de numele lor de botez si de datele de nastere. Nu aveam nici cea mai vaga idee despre aceste amanunte, caci nici macar nu-i cunoscusem. Si iata ca vocea launtrica mi-a soptit atunci sa nascocesc niste nume si niste date de nastere . Unul dintre ofiterii japonezi de la masa a mazgalit pe o foaie raspunsurile mele inchipuite.

Apoi, dupa ce mi-a mai pus felurite intrebari, a revenit deodata la numele bunicilor si la datele de nastere. Intrucat nici vorba sa mi le mai aduc aminte pe cele scornite anterior, am rostit altele.

Pe deplin sigura de mine, niciun muschi n-a tresarit de teama.

Vocea lui imi parea ca vine de departe, desi imi dadeam foarte bine seama ca zbiera de-a binelea la mine. Am stiut cum sa o scot la capat :"Cand m-ati intrebat intaia oara nu cunosteam aceste detalii pe care mi le-ati cerut". Ca replica a urlat din nou: " De ce ai dat atunci nume si date false ?" Iar eu nedezlipindu-mi ochii de la bocancii lui, i-am replicat cu mult calm:" Deoarece nu am vrut sa va ofensez cu ignoranta mea". A izbucnit in ras, iar ceillati ofiteri i-au urmat, dupa care si-a continuat interogatoriul.

Pana la urma s-a oprit si a ordonat gardianului sa ma duca inapoi in celula. Si am pasit afara din sala uriasa, zidul cel nevazut care ma ocrotea, s-a naruit intr-o clipita.

Aveam impresia ca am alunecat in jos si puteam calca din nou pe pamant. Toate zgomotele vuiau acum in urechile mele.

Atunci mi-a devenit limpede faptul ca Dumnezeu cu adevarat ii ajuta pe cei coplesiti de durere, daca ei cred cu tarie in Cuvantul Lui si isi amintesc ca, desi omul nu este intotdeauna credincios, Dumnezeu este.

El isi tine intotdeauna promisiunea si El singur este vesnic credincios.

Cand m-am reintors in celula, mama era in culmea bucuriei, dat fiind ca nu patisem nimic, nici macr o palma nu primisem. Cat de recunoscatoare era, neincetand sa-si faca cruci si sa rosteasca multumiri catre Dumnezeu ( obicei al pravoslavnicilor rusi). "

Nota:

Java , una dintre cele 17 508 insule ale Republicii Indonezia, joaca acum un importatnt rol in viata politica si economica a Indoneziei, aici aflandu-se capitala la Djakarta. Vreme de trei secole si jumatate a constituit centrul coloniilor olandeze din Indiile de Est. Invazia si ocupatia japoneze din timpul celui de -al Doilea Razboi Mondial au pus capat stapanirii olandeze si au incurajat miscarea de independenta indoneziana. La doua zile dupa capitularea Japoniei, in august 1945, Sukarno, un influent lider nationalist, a declarat independenta, devenind presedintele fondator al Indoneziei.

Fragment preluat din cartea "In lagarele japoneze- minuni din secolulu XX"

Rugaciune catre Sfantul Alexandru din Svir

"O, Cuvioase si de Dumnezeu purtatorule, Parintele nostru Alexandre!

Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tau binecuvantat, cu sarguinta te rugam, inalta mainile tale, pentru noi pacatosii, catre Stapana noastra, Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, ca sa pomenesca milele sale din trecut prin care a fagaduit nedespartita sa fie de manastirea ta; si sa ne dea noua putere si taria asupra vrajmasilor sufletesti, care ne abat de la calea mantuirii, biruitorii lor sa fim, iar in ziua infricosatei Judecati sa auzim de la tine acel glas de lauda :

- Iata-ne Dumnezeule, pe mine si pe fiii pe care mi-i i-ai dat !

Si cununa de biruinta de la biruitorul vrajmasilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu sa primim si mostenirea bunatatilor vesnice impreuna cu tine sa o dabandim cei ce pe Preasfanta Treime O Preamarim , pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant, si prin milostiva ta mijlocire si ocrotire, acum si pururea si in vecii vecilor . Amin "

Sfantul Episcop Nicolae Velimirovici- raspuns catre o mama

" Imi aduceti la cunostiinta , cu prosteasca bucurie , ca fiica Dvs a fost aleasa Miss. Ca si cum ati astepta sa va si felicit. Mie imi e rusine si sa scriu despre acest lucru, iar in loc de felicitari va fac cunoscuta profunda mea compatimire.
Nu stiu de ce mai spuneti in scrisoare: " Pentru fiica mea, ca fata educata, lucrul acesta este foarte magulitor".
Caci ce se poate spune despre educati si needucati in zilele noastre?
Intre numeroasele crize contemporane, criza educatiei este dintre cele mai importante.
Cine stie care poate fi numita cu mai mult temei educata: o dama de la oras sau o ciobanita sfioasa de la munte! In aceasta privinta nu se va ajunge la o intelegere pana ce nu ne vom intoarce la conceptia despre educatie a poporului si nu vom spune, in armonie cu multele miloanele de glasuri ale poporului: educat este cine are obraz. Iar cine nu are obraz nu este educat, oriunde ar locui, orice pozitie ar ocupa si orice gramada de cunostiinte ar avea in cap.
In satele noastre din Sumudia, despre frumusete se sopteste , iar despre caracter se vorbeste cu voce tare.
Asta vine din adanca constientizare de catre popor a faptului ca frumusetea este un lucru trecator si care nu depinde de om, in vreme ce caracterul este un lucru netrecator si care depinde de om. Stiti , oare, cantecul popular despre Milita fecioara ? Ce minunat le-a raspuns unor lingusitori :

" Nu-s din iesle ca sa adun norii,
Ci-s fecioara sa privesc in fata!

Concursurile moderne de Miss sunt un obicei al vechilor popoare latine. In fapt, este doar un comert abil disimulat cu prostituate. Ati urmarit soarta multelor Miss din Europa ? Ce trist! Casnicii stanii, copii din flori, sinucideri. Iata-va rubrica la care sunt inscrise de obicei " reginele frumusetii"! Oare si fiica Dvs...
Mai bine i-ati fi dat sa citeasca actul despre moartea eroica a tatalui ei in Ter- Planina decat sa o fi expus la un concurs pestrit si primejdios. Cine va poate garanta ca marea Dvs bucurie nu se va preface grabnic intr-o nespusa intristare si in rusine- rusine ca va veti inchide in camera si va veti ascunde fata cu mainile de lumina soarelui? Si veti sti ca vecinii chicotesc rautacios, si asta va va rupe si mai mult inima .
Dintre toate ispitele cu care omul are a se masura in sine insusi, frumusetea este, oricum, cea mai anevoie de biruit.
Ea a fost biruita de Sfanta Ecaterina, si Varvara si Anastasia si Parascheva si multe altele, care au cunoscut in sine o frumusete mai ianlta decat cea de pe sine.
Dar va putea oare sa o biruie fiica Dvs..., care ste lipsita de o vedere duhovniceasca puternica si care s-a expus odata de bunavoie la targul frumusetii? Sa nu dea Dumnezeu Puternicul! Caci frumusetea este un ghetarde pe care se aluneca sigur in adancul de foc.
Negustorii americani de fime au nascocit-cu totul din capul lor, mai mult pentru comert- ca Iuda vanzatorul era cel mai frumos dintre cei doisprezece apostoli. Asta, fireste, nu se poate dovedi cu nimic in lume, afara, poate de sfarsitul lui Iuda.
Precum ati auzit si ati citit negresit, sfarsitul lui a fost asemanator cu cel al unora dintre reginele si regii moderni ai frumusetii.
Acest " frumos " Iuda, dupa ce L-a vandut pe Fiul lui Dumnezeu s-a coborat la parau si s-a spanzurat. Si aruncand argintii in templu , a iesit si s-a spanzurat.
Cine merge la plimbare cu diavolul departe, greu se mai intoarce la calea dreapta. Ce sa va sfatuiesc ? Maritati-va fiica cat mai degraba, si cu cat mai modest , cu atat mai bine. Cu un brutar sau cu un cizmar. Fireste , daca acel om cinstit se va hotari sa ia asupra sa o raspundere ca aceasta.
Asa puteti trage nadejde ca veti trai sa va bucurati de nepoti legiuiti, si veti da multumita lui Dumnezeu. Dupa atotputernicia Sa, Facatorul il poate opri pe om ca sa nu cada pe calea lunecoasa pe care a apucat-o din nestiinta ori slabiciune.
Fie ca El sa va stea intr-ajutor dvs. si celor pe care ii iubiti cel mai mult pe lume- copiilor dvs. "

Nota:

Scrisoare a Sfantului Nicolae Velimirovici adresata unei mame.

Cuvinte de suflet ( partea I )

"Asculta-ma iarasi ! puna temelie buna. Zideste-ti palat frumos in ceruri. Curateste paharul pe dinauntru, asa cum ne invata Domnul, pentru ca sa fie si pe dinauntru curat. Toate cele care sunt savarsite cu trupul sunt ca frunzele care acopera omul pe dinafara. Acestea sunt bune si frumoase. Cele despre care ti-am scris mai inainte, acelea curatesc omul pe dinauntru. Acelea vor deschide ochii sufletului.

Din acelea se va curatii inima si va putea vedea pe Dumnezeu in ziua aceea. Fara lucrarea mintii, putin este folsul celor din afara.

Daca nu vezi lacrimile curgand la fiecare aducere aminte de Dumnzeu , bolesti de necunoastere, din care se naste mandria si se invartoseaza inima. Sa-ti fie tie smerenia ca imbracaminte in toate miscarile tale. Sa fii ca un burete in obste, luand asupra ta orice ocara sau umilire. Hraneste-ti sufletul nu cu cinstiri si laude, ci cu ocari si invinuiri, ca un fara minte.

Nu cauta sa afli totdeauna ceea este drept, pentru ca esti in nedreptate. Invata sa rabzi cu barbatie ispitele, oricare ar fi cele ingaduite de Domnul. Fara multe explicatii, sa spui : Binecuvinteaza. Si, fara sa fi gresit, sa te caiesti ca si cum ai gresit. Cu tot sufletul sa faci acestea, nu numai pe dinafara, pentru a fi laudat; sa spui ca ai gresit, iar in sinea ta sa te judeci.

Nu cere in necazurile si intristarile tale mangaiere de la oameni, pentru ca sa fii mangaiat de Dumnezeu.

Podul pe care trecem peste toate este iertarea celor ce cad. Daca nu-l ierti pe cel ce cade, strici podul si nu mai ai cum sa treci. Sa fii exemplu bun celorlalti prin faptele tale cele bune si bineplacute la Domnul si sa nu cauti prin limba ta sa-i biruiesti pe toti. Sa nu te simti bine atunci cand, vorbind, cauti sa afli dreptatea.

Dreptatea inseamna sa induri cu barbatie ispita care vine supra ta si sa iesi biruitor, daca ai fost vinovat, si chiar daca nu ai fost vinovat. Daca zici : " Pai de ce? " lupti impotriva lui Dumnezeu, care iti trimite cele spre intristare pentru starea supusa patimilor. Dumnezeu ne pedepseste pentru a ne conduce la nepatimire. Si daca te impotrivesti celor ce vin asupra ta si nu le induri, cu adevarat, impotriva lui Dumnezeu lupti.

Imi scrii despre mania fata de cel cu inima imietrita. Mania, in sine, este fireasca. Precum nervii in corp, acesta este nerv la sufletului.

Fiecare suntem datori sa o folosim impotriva demonilor, a oamenilor eretici si impotriva a tot ce ne impiedica in calea spre dumnezeu. Daca te manii impotriva fratilor tai sau, iesindu-ti din fire, strici toata lucrarea mainilor tale, sa stii ca suferi de slava desarta si faci abuz de acest nerv al sufletului.

Eliberaza-te de aceasta prin dragoste fata de toti si prin smerenie adevarata. Cand iti vine mania, strange din dinti cu tarie si sa nu vorbesti in nici un fel celui care te ocareste sau te necinsteste, te cearta sau te ispiteste in multe feluri fara vreun motiv. Atunci sarpele se va rasuci in inima ta, se va ridica pana in gat, dar daca-l lasi sa iasa se va inabusi si va crapa.

Daca acest lucru se va repeta de cateva ori, se va imputina si in cele din urma va incata.

Deoarece omul este zidit cu minte si bland, se indreapta neasemuit mai bine cu dragoste si cu blandete decat cu manie si cu salbaticie.

Acest lucru l-am descoperit si eu in multa si mare incercare. Cu binele si cu dragostea ii poti imblanzi pe multi.

Si daca cineva este bine intentionat, il faci foarte repede sa se indrepte si chiar sa devina ca un inger al lui Dumnezeu.

Deci, aceasta iti spun tie si tuturor. Nu cautati niciodata sa indreptati pe cineva cu manie, deoarece ispita pe ispita nu poate vindeca, ci cu smerenie si cu dragoste sincera. Daca vezi ca se apropie mania lasa pe mai tarziu indreptarea. Cand vei vedea ca a trecut mania si a venit pacea, iar duhul deosebirii lucreaza nepatimas, atunci sa vorbesti cele de folos.

Eu niciodata nu am vazut sa fie cineva indreptat cu manie ci totdeauna cu dragoste. Asa sa faceti.

Ia exemplu de la tine insuti. Tu cum te imblanzesti?

Cand ti se aduc ocari sau cand ti se arata dragoste? Nu te minunezi de cuvantul acela din Pateric, cand zice sfantul acela ca " omul manios si furios, chiar daca va invia un mort, nu va fi primit in Imparatia lui Dumnezeu ? "

Spui ca cinstesti cuvintele mele.

Incearca daca se adevereste ceea ce iti scriu. Inabusa tu patima atunci cand vine sa te inabuse ea pe tine. Tine sarpele inchis bine o data, de doua ori, de multe ori si vei afla repede calea bucuriei si a biruintei. Atunci vor lucra si rugaciunile care le fac pentru tine.

Si daca va fi biruita mama , va fi aruncata si multimea fiicelor pe care aceasta le naste. Pentru ca cele dintai patimi, care dau nastere la toate celelalte, sunt mania si pofta.

Asadar inabusa cu toata puterea ta mania in fiecare clipa cand apare si o vei afla data viitoare mai slabita. Si iarasi continua sa o lovesti si sa-i tai capul- cand vezi ca-l ridica- si, in putin timp, indelunga rabdare va rodi netulburarea.

In acesta vei afla pace , har si toate celelalte bunatati. Cealalta mama este pofta, care il da jos pe cel ce urca.

Cand dobandesti in toate infranare si nu devii un adaos al materiei, nu ai sange prea mult. Si cand nu este sange prea mult, nu poate pofta sa-l doboare pe om.

Impotriveste-te cu tarie. Nu lasa gandurile sa vina, ci lupta-te prin rugaciune. Lupta-te cu barbatie, nu ca un molatec. Si vei birui.

Facand aceasta va inflori floarea curatiei si a neprihanirii, care va bucura sufletul tau cu bucurie de negrait si vei cunoaste ca de-acum ti s-a gatit tie loc de odihna.

Asa vei indeparta si rautatea acestei patimi si rautatile tuturor fiicelor ei. "

Nota :

Acest fragment este cules din invatatura Sfantului Parinte Gheron Iosif Vatopedul din Sfantul Munte Athos

Lumina si Bucuria noastra, slava Tie!

" Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine sa te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase , ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric.

Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav , flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde sinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau Cel Sfant.

Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu susupine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta.

Lumina si Bucuria noastra, slava Tie !

Amin "

Nota :

( Rugaciune scrisa de Parintele Arsenie Boca si primita de la Gheorghe Moraru si Maica Eftimia Ciungan, manastirea Horezu )

Psalmul inimii mele

" Mantuieste-ma, Doamne, ca m-a necajit omul; toata ziua razboindu-se m-a necajit.

Calcatu-m-au vrajmasii mei toata ziua, ca multi sunt cei ce se lupta cu mine, din inaltime.
Ziua cand ma voi teme, voi nadajdui in Tine.
In Dumnezeu voi lauda toate cuvintele mele toata ziua; in Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme : Ce-mi va face mie omul?
Toata ziua cuvintele mele au urat, impotriva mea toate gandurile lor sunt spre rau.
Locui-vor langa mine si se vor ascunde; ei vor pazi calcaiul meu, ca si cum ar cauta sufletul meu.
Pentru nimic nu-i cei mantui pe ei; in manie popoare vei sfarama, Dumnezeule.
Viata mea am spus-o Tie ; pune lacrimile mele inaintea Ta, dupa fagaduinta Ta.
Intoarce-se-vor vrajmasii mei inapoi, in orice zi Te voi chema. Iata , am cunoscut ca Dumnezeul meu, esti Tu.
In Dumnezeu voi lauda graiul, in Dumnezeu voi lauda cuvantul;
In Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme: Ce-mi va face mie omul ?
In mine sunt , Dumnezeule, fagaduintele pe care le voi aduce laudei Tale,
Ca ai izbavit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine sa plac inaintea lui Dumnezeu, in lumina celor vii. "

Psalmul 55