Sfantul Vasile cel Mare ne da urmatorul sfat : " Cu multa bagare de seama si cu buna cumpanire straduieste-te sa-ti gasesti drept calauza in viata un barbat neinselat, inscusit in indrumarea celor ce merg spre Dumnezeu, infrumusetat de virtuti, priceput in Sfintele Scripturi, fara multe griji, neiubitor de arginti, neagonisitor, iubitor de tacere, avand dragoste de Dumnezeu, iubitor de saraci, nemanios, ,fara tinere de minte a raului, mult folositor pentru cei ce se apropie de el, neiubitor de slava desarta,neorgolios,neiubitor de mangaieri,neschimbator, care nu pune nimic mai presus de Dumnezeu ."
" Acestea sunt desavarsirile unui parinte adevarat ! Fara ele, nu va putea, indiferent de straduinta sa, sa conduca spre mantuire sufletele care i s-au incredintat.
Conducatorul nu trebuie doar sa arate , ci sa si conduca, si nu trebuie doar sa conduca, ci oarecum sa poarte in spate. Prin rugaciunea sa, el trebuie sa fie un puternic mijlocitor in fata lui Dumnezeu si un izgonitor al vrajmasilor nevazuti, iar pentru aceasta trebuie sa aiba indrazneala si credinta puternica, prin care sa se arunce neispitit asupra puterii vrajmase - acestea se fac sau se dobandesc pe o a doua treapta , cea a desavarsirii.
Ca sa poti calauzi, trebuie sa vezi toate incurcaturile drumului, sa le cunosti din experienta proprie si sa stii cum pot fi depasite, iar pentru aceasta trebuie sa te afli la o anumita inaltime, de pe care poti vedea toate drumurile si pe toti cei ce merg pe ele si pe acela dintre ei care ti s-a incredintat.
Cei ce nu s-au curatat de patimi stau cu totii pe aceeasi treapta, fie ca sunt invatati sau neinvatati , fie ca au citit sau nu despre stiinta nevointei. Cei ce alcatuiesc multimea nu vad incotro si cum sa meraga, ci doar sa inghesuie unii intr-altii si merg la nimereala, cand intr-o parte cand intr-alta, asteptand sa li se arate cararea cea buna ca sa iasa la liman, cu toate ca ar putea iesi imediat, daca s-ar lasa calauziti de o voce din afara multimii.
Totul sta in infrangerea patimilor : cel ce nu si-a invins patimile nu poate da o regula de incredere pentru infrangerea lor, pentru ca el insusi este patimas si judeca patimas.
De aceea, un conducator inteligent dar neincercat niciodata nu te va duce departe, cu toate bunele sale intentii. Atat acela, cat si cel calauzit vor vorbi, vor discuta despre caile Domnului si vor bate pasul pe loc.
In afara de aceasta, el trebuie sa aiba o anumita putere conducatoare naturala asupra sufletului ucenicului, pe care sa-l cunoasca la fel ca pe al sau, pentru ca acesta sa i se supuna fara cartire si fara comentarii.
Dar nu poti avea puterea duhului fara sa-ti fi supus patimile si fara sa fi primit Duhul lui Dumnezeu !
Fara aceasta, cuvantul va fi intotdeauna neputincios, neroditor pentru ca nu poate da nastere le ceea ce nu este in el (...).
Vedem de aici ca adevarata calauza poate fi numit cel ce a cunoscut patimile si care, prin nepatimire, s-a facut vas ales al Sfantului Duh, care te poate invata totul, sau acela care a trecut de prima treapta si , prin crucea si rastignirea launtrica, L-a primit pe Dumnezeu sau a fost primit de El si este purtat si calauzit de El.
Numai unul ca acesta poate fi numit calauza, neiselata, iscusita, de incredere !"
Nota : Fragment preluat din cartea " Viata launtrica " , autor Sfantul Teofan Zavoratul
