“ Cat
despre sfintenia vietii Sfantului Ioan Gura de Aur, literatura crestina
patristica ne transmite aceasta marturie :”
Avva Atanasie ne graia de Iania, sora epsicopului Adelfie, ca spunea :
Cand Ioan Gura de Aur, episcop al Contantinopolului, a fost surghiunit in Cucuson,
a fost gazduit in casa noastra. Cat a stat la noi am avut mare indraznire si
dragoste catre Dumnezeu. Fratele meu, episcopal Adelfie, mi-a spus : Cand a
murit fericitul Ioan in surghiun, m-a cuprins o durere de nesuferit, ca acest
barbat,dascalul intregii lumi, care a inveselit cu cuvintele sale Biserica lui
Dumnezeu, n-a adomit intru Domnul pe scaunul sau. Si eu m-am rugat lui
Dumnezeu, cu multe lacrimi, sa-mi arate in ce stare se afla el. Dupa ce m-am
rugat multa vreme, intr-o zi, am cazut in extaz si am vazut un barbat frumos la
chip, care m-a luat de mana dreapta si m-a dus intr-un loc frumos si slavit.
Acolo mi-a aratat pe predicatorii credintei si
pe dascalii Bisericii. Eu ma uitam de jur imprejur sa vad pe care il
doream, pe marele Ioan. Dupa ce mi-a aratat pe toti si mi-a spus numele
fiecaruia, m-a apucat iarasi de mana si m-a scos afara. L-am urmat intristat ca
n-am vazut impreuna cu parintii pe cel intru sfinti, Ioan. La iesire , cel ce
statea la poarta, vazandu-ma trist, mi-a spus : - Niciunul dintre cei care vin
aici nu iese intristat ! Eu i-am raspuns :- Asta mi-e durerea, ca n-am vazut cu
ceilalti dascali pe preiubitul meu Ioan, episcop al Constantinopolei. Acela m-a
intrebat iarasi: - Vorbesti de Ioan dascalul pocaintei ? – Da ! i-am raspuns
eu. Pe el, mi-a spus acela, nu-l poate vedea om in trup, pentru ca el sta acolo
unde este tronul Stapanului.”
