Raspuns pentru o fata!

Unei fete care nu poate sa se hotarasca intre casatorie si manastire !

 

 

"Dacă şovăi, fiică, să ştii că eşti mai degrabă pentru căsătorie decât pentru mânăstire.Pentru viaţa monahală sunt cei la care nu e şovăială.

Sfântul Sava nu avea mintea îndoită. Nici sfânta Teodora, nici Xenia, nici Efimia, nici atâtea altele, care au fost adevărate artiste ale vieţii monahale: fiindcă aceasta nu toţi o pot primi, ci numai cei cărora le este dat. Tu spui că deseori şezi seara cu mama ta lângă vatră şi cântăriţi motivele pro şi contra. Iar eu îţi spun: oricâte motive ar fi, nu motivele vor hotărî partea în care o vei apuca, ci înclinarea. Dragostea este mai presus de toate motivele.

Şi dacă dragostea de Hristos nu te va duce în liniştea însingurată a mânăstirii, dragostea faţă de lume te va ţine în lume şi te va îndrepta spre căsătorie. Dar şi în acest al doilea caz poţi să fii binecuvântată cu binecuvântarea Sarei şi a Rahilei, şi de altfel a mamei tale.

Dragostea mare de Dumnezeu nu suferă lumea, nu iubeşte tovărăşia, caută însingurarea.

Această dragoste a mânat mii de suflete să se depărteze de la calea cea largă a lumii în adâncul pustiei. Ca să se vadă singuri cu Domnul lor iubit. Ca să aibă întâlnire de taină cu Făcătorul lor, Care este întreg dragoste, şi după nume şi după fiinţă. Dar, mai înainte de toate, ca să se invrednicească de această vedere şi de această întâlnire. Monahii şi monahiile iau asupră-le şi postirea şi osteneala şi înjosirea şi privegherea şi sărăcia şi ascultarea şi toate celelalte făgăduinţe numai şi numai pentru a se învrednici de această întâlnire cu Domnul lor. Iar pe această cale strâmtă sufletul se învredniceşte de această întâlnire atunci când se slobozeşte, se curăţeşte şi se împodobeşte. De ce are a se slobozi sufletul însingurat? De toate legăturile şi împătimirile pământeşti. De ce are a se curaţi? De toate aşa-numitele dragoste trupeşti şi pământeşti, de dragostea faţă de trup, faţă de rude şi prieteni, faţă de satul sau oraşul său, faţă de avere, îmbrăcăminte, hrană, podoabă ş.a.m.d.

Prin ce are a se împodobi sufletul? Numai şi numai prin dragostea de Hristos, ce cuprinde în sine toate celelalte podoabe, tot mărgăritarul credinţei, tot argintul nădejdii şi toate pietrele scumpe ale tuturor celorlalte virtuţi. Trupul uscat de postiri al monahului slujeşte drept acoperământ tocit şi uşor al acestei nemăsurate bunătăţi cereşti.

Îţi scriu aşa nu ca să te atrag la viaţa monahală, ci ca să te abat de la ea: căci dacă te vei depărta de lume cu duh şovăitor, năzuinţa după lume se va întări în tine şi va pune, mă tem, stăpânire pe tine. Şi vei fi cu trupul în mănăstire, dar cu duhul în lume. Iar lumea chinuie mai mult în oglinda sufletului decât în realitatea ei nemijlocită.

Mulţumeşte lui Dumnezeu că pe lângă calea strâmtă a călugăriei a mai arătat şi o altă cale, ceva mai largă, spre mântuire şi viaţa veşnică.

Şi mergi, fiică, pe această cale mai largă, care răspunde mai bine înclinării tale.

Mergi pe această cale, însă cu frică de Dumnezeu şi cu încredere deplină în Dumnezeu; fiindcă, să ştii, şi această cale mai uşoară e de neîndurat fără Dumnezeu.

 Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine! "

 

 

Nota: Fragment preluat din cartea " Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi " autor Sfantul Nicolae Velimirovici

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul !

" Sarbatorim azi pe Sfantul Ioan Botezatorul, martorul cel ales de Dumnezeu, slujitorul acesteitaine mari, de o covarsitoare insemnatate pentru mantuirea neamului omenesc. Ioan Botezatorul, despre care scria profetul Maleahi cu patru sute de ani inainte de Nasterea lui Iisus :" Iata, Eu trimit pe ingerul Meu inaintea fetei Tale, si el va pregati calea Ta ".  ( Maleahi 3,1 ) El este singurul pamantean despre care Iisus spune acest cuvant de lauda: " Ca dintre toti cei nascuti din femeie, nu este nici unul mai mare decat Ioan " ( Matei 11,11 ).

Frati crestini , cine se abtine de la vorbaria desarta si de la patimile de tot felul, de la placerile trecatoare, nu din dispret fata de oameni si de viata, ci din focul unei prea mari iubiri fata de Dumnezeu, un asemenea om, daca nu fuge el dupa oameni, fug oamenii dupa el. Unde e flacara mare in suflet, acolo se aduna oamenii sa-si incalzeasca sufletele reci. Asa a fost si Sfantul Ioan Botezatorul.

In iconorafie el este pictat ca un inger, are aripi la spate si este pictat asa din cauza marii lui sfintenii, de care s-a umplut inca din pantecele mamei lui.

Era numai piele si os. Traise in pustie mai mult cu Duhul lui Dumnezeu decat cu hrana pamanteana, de aceea avea o forta extraordinara in cuvant. Chipul lui era de o mare blandete si de o amre smerenie, cu toata infatisarea lui aspra. Avea un dar deosebit de a vorbi: venea in duhul lui Ilie si vocea lui puternica ii cutremura pe toti. (...)

Putini au fost oamenii, in istoria omenirii, spre care sa fi alergat multimile cu atata sete, asa cum alergau dupa Sfantul Ioan Botezatorul. Acest lucru era cu atat mai uimitor, cu cat Sfantul Ioan nu menaja sub nici un chip scaderile lor omenesti. Nu era nicicum ca o trestie clatinata de vanturile imprejurarilor, ci mustra fara ocol viciile celor care veneau la el.

Nu le ascundea osanda cea mai infricosata care-i astepta , si nu-I lauda pe bogatii cei impatimiti, ci ii indemna sa se indrepte. Sfantul Ioan nu cerea numai pocainta pentru trecut, ci o viata cu totul noua pentru viitor. O viata intemeiata pe dreptate, pe respectul omului, pe egala indreptatire la viata a semenului. " Nu luati de la nimeni mai mult decat va este ingaduit", spunea el vamesilor, condamnand una din cele mai urate patimi omenesti : castigul nemuncit . El atragea atentia asupra demnitatii finite umane si cerea oamenilor pocainta- adica nu numai  sa-si recunoasca pacatele, ci sa se indrepteze de ele pentru totdeauna.

Invatatura sa voia sa smulga din viata oamenilor iubirea de sine, egoismul in formele lui cele mai subtile, asa incat oamenii sa se respecte unii pe altii, sa se ajute in lipsurile lor, sa traiasca in pace si in buna intelegere unulcu altul.(...) Sirul lung al prorocilor care, prin puterea Duhului Sfant, au anuntat venirea lui Hristos, cu multe veacuri inainte, se incheie acum cu cel mai mare dintre proroci, care nu-l prezice pe Mesia de departe, asa cum au facut ceilalti, ci Il arata indeaproape cu degetul intins: " Iata Mielul lui Dumnezeu ". "Nu eu sunt Lumina, ci eu am venit sa marturisesc despre lumina" (...) Si lumea se intoarce spre Iisus. (...) , iar Ioan continua sa boteze mai departe.

Si intr-o zi trece pe acolo, prin mijlocul acelei multimi de la Iordan, imparatul cu Irodiada, sotia fratelui sau. Ioan care aflase despre acest incest, il mustra pe imparat in fata multimii, spunandu-i :"Nu ti se cuvine tie, ca imparat, sa traiesti intro asemea faradelege". La indemnul Irodiadei, Ioan este arestat si tinut in temnita de sub palatal lui Irod. Intr-o zi la un ospat din casa lui Irod, intro atmosfera de desfaru si betie, Salomeea, fiica Irodiadei, danseaza un dans pagan si patimas care a starnit foarte multe patimi in Irod. Ametit de bautura, Irod ii fagaduieste fetei ca-i va da orice cere, pana la jumatate din imparatie. Indemnata de Irodiada, fata ii cere imediat capul lui Ioan, sa i-l dea fara intarziere ! Soldatii coboara din palat in temnita, taie capul sfantului, iar Irodiada primeste din mainile Salomeii, pe tipsie, acest cap - acum , singur, fara glas. Si ea ia un ac si inteapa limba lui Ioan, pentru a se razbuna de mustarea pe care i-o facuse Sfantul Ioan - cea mai cumplita cruzime de care a fost capabila o femeie...

CapuL sfantului a ramas acolo la palat un timp, iar trupul a fost luat de ucenicii lui. Asa isi incheie viata acest mare profet, sub sabia unui mare pacatos.

 Insa el nu a murit, frati crestini : duhul lui si toata puterea lui este sus , in ceruri. el traieste cu adevarat, in mare cinste, in Imparatia lui Dumnezeu si se bucura de vesnica rasplata si slava de la Mantuitorul Hristos. Impreuna cu Maica Domnului, Sfantul Ioan Botezatorul este cel mai puternic mijlocitor in fata lui Dumnezeu : mama si nasul lui Iisus, ei mijlocesc in rugaciune pentru noi. ( ...) Ei sunt acolo sus, intr-un loc si intr-o stare din care ne vad si, prin darul lui Dumnezeu, stiu totul despre noi si pot sa ne ajute. Acest "sus " nu este un sus fizic, ci e foarte aproape de noi, pentru ca Dumnezeu si toata lummea cereasca nu sunt undeva departe, ci printer noi si in noi insine. 

Capul lui, frati crestini, a urmat niste 'drumuri' mai speciale. El a fost recuperat din palatul Irodiadei si purtat, ca un odor de mare pret, prin Siria, Mesopotamia, Egipt, iar astazi este intr-o moschee din Damasc, ridicata pe ruinele unei catedrale inchinate Sfantului Ioan Botezatorul. Acolo vin multi bonavi , mai ales orbi. Te impresioneaza privirea lor, fixate undeva in gol...Am intrebat pe cineva : " Ce asteapta acestia, de stau aici de atata vreme ?" si mi s-a raspuns: " Faorte multi dintre ei se vindeca.

Trupul Sfantului Ioan a ramas ingropat in Sevastia pana la anul 362, cand Iulian Apostatul a vrut sa-l arda, impreuna cu alte sfinte moaste. Crestinii l-au scos din mormant - era cu trupul intreg - si l-au dus in Alexandria, punand in locul lui late oseminte care au fost arse de tiranul imparat. Despre trupul lui nu mai stim nimic. Inainte de asta, Sfantul Luca, trecand prin Sevastia, ia mana dreapta a Sfantului Ioan si o duce in Antiohia, pastrand-o cu foarte mare cinste. In timpul lui Iulian au ascuns-o intr-un zid, ca s-o fereasca de furia tiranului, apoi a ajuns la Athos. Astazi aceasta mana este la Manastirea Sfantului Dionisie si cu ea se sfintesc apele.

Iar capul lui , asa cum am mai spus, este intr-un sicriu intr-o moschee din Damasc. Odata, niste musulmani au lovit cu toporul in acest sicriu, spunand :" Ce cauta ghiaurul acesta aici ?" Din sicriu au inceput sa curga valuri de sange, tasnea sangele din sicriu si din marmura. Si ei s-au speriat foarte tare si au chemat preotii ortodocsi sa vina sa faca rugaciuni ca sa opreasca aceste valuri de sange care au umplut moscheea. De atunci desi sunt musulmani, ei au un mare respect fata de Sfantul Ioan.

Am vazut si eu acesta moschee luxoasa, cu lampadare si covoare. Este acolo un mic paraclis acoperit cu email verde si cu pereti de sticla. Acolo inauntru este capul sfantului. In jurul acestui paraclis stau foarte multi orbi, in genunchi sau turceste, intr-o tacere care te uimeste. Stau si nu vad nimic , dar ochii lor dinlauntru sunt deschisi. Ei se roaga si foarte multi se vindeca. Ce spun ei numai Dumnezeu stie, dar, in mod sigur, primesc foarte mult ajutor de la capul sfantului Ioan.( De aceea in Acatistul Sfantului Ioan este acest stih : " Tu esti lumina orbilor " ) . Se revarsa foarte multe minuni de acolo asupra acestor musulmani...

Vin si foarte multe femei musulmane, cu copii in brate, si se sprijina de bara care inconjoara mormantul, acel sicriu. Il inconjoara de trei ori, apoi pleaca la treburile lor....pleaca cu fata vesela. Pun si un fel de pomelnice intr-un locsor anume de langa acel sicrias. Sunt acolo gramezi de rugaciuni catre Sfantul Ioan Botezatorul , este un semn de mare veneratie pentru acest sfant.(...)

Sa urmam exemplul smereniei lui, sa-l avem la inima si sa ne rugam cu toata credinta acestui mare sfant si prieten al Mirelui Hristos, care ne poate ajuta cu adevart. Amin "

Nota: Fragment preluat din cartea " Parintele Sofian "                                      

                                                

Despre Adevar si biserica catolica !

Am ales a transcrie cuvintele Sfantului Ioan , pentru vremurile tulburi pe care le traim, noi drept- credinciosii ortodocsi. Astazi dupa cum se poate observa biserica catolica , fruntea ei ,aduna multe victime in randul oamenilor de pretutindeni. Dupa cuvantul cel viu al unuia dintre marii sfinti ai Bisericii Ortodoxe, Sfantul Ioan de Kronstadt - ce este papa decat numai un idol ! - venerarea papei este curata nebunie si prin aceasta un mare pericol de cadere a crestinilor ortodocsi.  Sa ne ajute Multmilostivul Dumnezeu sa inmultim rugaciunea si lacrimile ,pentru a ramane in Adevar dupa cum Biserica noastra Ortodoxa Cea Una Sfanta, ne invata prin sfintele ei Taine , prin sfintele ei dogme si prin sfintele  predanii ale Sfintilor care din veac au bineplacut lui Dumnezeu.

"Slava lui Dumnezeu ! Un nou jurnal. 24 mai 1908. Ale Cui sunt cuvintele acestea :  "Luati, mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi. Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor "( Matei 26,26-28; Cor.11,24 ) ? Nu sunt oare, cuvintele acestea ale Creatorului Celui atotbun si atotputernic si ale Mantuitorului intregului neam omenesc, ale Mielului lui Dumnezeu, Care a luat pacatele lumii intregi ( Ioan 1,29 ) ? Arie ereticul L-a coborat pe Creator in randul fapturilor si nu L-a socotit deofiinta si impreuna vesnic cu Tatal, Care este de o Fiinta cu El si cu Duhul Sfant. Poate, oare, o faptura sa prefaca ceva in altceva, de exemplu painea de grau in insusi preacuratul Trup al lui Dumnezeu si vinul rosu de struguri in insusi preacuratul si de viata facatorul Sange al lui Dumnezeu ? Oare nu numai Creatorul Cel puternic poate face acest lucru ? Iar Arie impreuna cu adeptii lui, care erau zeci de mii, nu au recunoscut ca Iisus Hristos este Creatorul. Iata in ce consta marea nenorocire  pentru ortodocsi si eretici : in cazul in care credeau invatatura lui Arie pierdeau legatura cu Biserica si mantuirea vesnica. Ereticul Arie vroia sa nimicesca mantuitoarea credinta ortodoxa si sa introduca pierzatoarea credinta eretica.

De aceea arhiereii ortodocsi, preotii si mirenii ortodocsi au stat cu tarie impotriva lui Arie, de asemenea si binecredinciosul imparat  Constantin cel intocmai cu apostolii, care i-a adunat din toate colturile lumii ortodoxe pe sfinti- pe episcopi, preoti si pe unii diaconi, in radul carora era si Sfantul Arhidiacon Atanasie al Alexandriei , ce a fost pus apoi arhiepiscop al Alexandriei in Egipt. Ei au analizat, au cumpanit si au combatut invatatura cea gresita a lui Arie si a adeptilor lui si au blestemat-o ca pe una potrivnica lui Dumnezeu si pierzatoare, au alcatuit expunerea credintei ortodoxe sau Simbolul de Credinta pentru toate timpurile pana la sfarsitul veacului dupa invatatura clara si trainica si inteleapta a Sfantului Duh al lui Dumnezeu.

Si noi si acum crdem toti intr-un glas in acest Simbol al Credintei si nici o iota nu adaugam la el ca nu cumva sa ne pierdem mantuirea pentru o adaugire gresita sau scoatere din el, precum fac catolicii, luteranii si anglicanii. Dumnezeului nostru in Treime Slava in vecii vecilor . Amin.

Ora 4 seara. 24 mai.

4 iunie.

Catre catolici. De ce nu aveti ectenia mare si nici aceste cuvinte nestramutate, care o preamaresc cu toti sfintii pe Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, si asa mai departe ? Voi numai pe papa il preamariti, iar pe Nascatoarea de Dumnezeu si pe sfinti, si pe Hristos Insusi ii umiliti : v-ati inaltat hulindu-L pe Dumnezeu, mandrindu-va ! Sfanta Biserica cu Capul si cu madularele : Capul - Hristos ( Efeseni 5,23 ), madularele - Maica Domnului, sfintii apostolic, proorocii, arhiereii, mucenicii, cuviosii, doctorii fara de arginti, drepti si toti sfintii; apoi madularele de pe pamant - episcopatul, preotia, diaconia, toti mirenii binecredinciosi; apoi cei ce au adormit intru credinta- arhiereii, preotii, imparatii si oamenii de orice profesie si rang lumesc : la Dumnezeu toti sunt vii ( Luca 20,38 ). Iata Biserica cu Capul si cu madularele. Exista acest lucru la catolici, anglicani, luterani ? Catolicii sunt vinovati, printre altele, pentru faptul ca in chip nedrept ne socotesc eretici si schismatici, ca batjocoresc si blesteama Sfanta si Neprihanita noastra Biserica apostolica; si nu vor sa urmeze invatatura noastra ortodoxa, cartile noastre de cult, canoanele, ierarhia; din dispret si desgust nu vor nici macar sa paseasca cu piciorul in biserica noastra, socotind acest lucru o nelegiuire. Ce ura satanica !

Neredinciosii nu vor vedea slava Ta, Hristoase,adica cei de rea credinta, cei care nu cred drept, catolicii cei rai, luteranii cei hulitori de Dumnezeu si reformatii, evreii, mahomedanii, toti budistii si toti paganii.

Dar noi o vom vedea ?  Acest lucru depinde de viata noastra, de credinta, si de evlavia noastra. Daca avem Duhul lui Hristos ( Rom.8,9 ), daca vom fi faptura noua in Hristos ( Corinteni II  : 5,17 ) atunci fara indoiala, vom vedea slava lui Hristos si ne vom desfata vesnic de ea. Cine este intelept si intelege acest lucru ?- Cine se sileste pe sine spre dobandirea Imparatiei lui Dumnezeu ( Matei 11,12 )

Rasaditi fiind in casa Domnului, in curtile Dumnezeului nostru vor inflori ( Ps.91,13 ). Stih la stihovana Sfantului si Fericitului Vasile, Facatorului de minuni al Moscovei. Numai in Biserica Ortodoxa a lui Dumnezeu exista neputrezirea moastelor, iar in afara Bisericii- nu, nici la catolici, nici la luterani, cu atat mai putin la evrei si mahomedani. Tineti-va de Biserica intru sinceritatea inimii.

12 august.

Papii romani timp de 1000 de ani si ceva au lucrat in folosul mandriei lor si al minciunii, nu la lui Hristos, nu al Bisericii Lui, nascocind o multime de invataturi false - despre  primatul papal in biserica, despre infailibilitatea papala, despre azime la Liturghie, despre impartasirea numai cu Trupul,nu si cu Sangele lui Hristos, despre purgatoriu si latele; au ingramadit atatea dogme noi, nemaiauzite ( despre imaculata conceptie ) incat este cu neputinta ca cineva sa se mantuiasca, dar ei cred ca este cu putinta- pentru cel ce marturiseste credinta catolica si minciuna catolica o socoteste adevar.

Orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste. ( Matei 7,7:20 ). Nu va inganfati catolicilor, caci Insusi Dumnezeu v-a osandit pentru minciuna, ca Hristos pe farisei si saduchei si inaltii preoti ai iudeilor ( Matei 16,1-12 ). Nu degeaba jidovii si polonezii lucreaza impreuna, intr-un singur duh. Acesta este cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos : Cine nu este cu Mine este impotriva Mea ( Matei 12,30 )

Catolicii, luteranii si reformatii, au cazut din Biserica lui Hristos - si nu sunt cu noi, nu sunt de aceeasi credinta, ci ne urasc foarte tare, ne prigonesc pana la moarte, ne persecute prin toate mijloacele pentru credinta noastra, isi bat joc de ea si de noi si ne fac tot felul de necazuri, mai ales in principalele locuri ale asezarilor lor; ei lupta in chip vadit impotriva lui Hristos si a Bisericii Lui, nu cinstesc Crucea de viata facatoare, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respecta posturile, modifica sfintele dogme ale credintei celei mantuitoare. Nu sunt cu noi, ci impotriva noastra si impotriva lui Hristos.

Intoarce-i Doamne, la adevarata Ta Biserica si manuieste-i.

Cuiul mandriei catolice si al falsitatilor din dogmele, conducerea si invatatura morala catolica- este primatul papal, intelegerea gresita a cuvintelor Mantuitorului : "Tu esti Petru si pe acesta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui ( Matei 16,18 ). Toti Sfintii Parinti ai primelor veacuri si ai veacurilor urmatoare si insisi primii papi ortodocsi au recunoscut ca prin temelie - prin piatra trebuie sa-L intelegem pe Insusi Domnul Iisus Hristos : Iar piatra era Hristos ( Corinteni 10,4 ).

Ca dovada sigura si graitoare aduc cuvintele din Evanghelia dupa Ioan care au sens opus : "Daramati templul acesta ( Ioan 2, 19 )( prin templu se intelege Biserica nefacuta de mana omeneasca a Trupului Domnului, nu Templul din Ierusalim, asa cum s-ar fi putut intelege din cursul vorbirii ). Prin templu Domnul a inteles Insusi Preacuratul Sau Trup, asa cum si prin piatra de temelie trebuie sa-L intelegem pe Insusi Hristos, nu pe uramasul lui Petru apostolul sau- pe Petru insusi. Este clar. Iar papii si-au inchipuit ca sunt capii Bisericii si temelia ei si chiar loctiitorii lui Hristos, ceea ce e rau si total nepotrivit.

 Iar de aici toata inganfarea papilor romani si vechile lor pretentii la primat si la conducerea dupa bunul plac a intregii Biserici Sobornicesti.

De aceea au si facut papii in biserica lor papista diferie scamatorii, diferite dogme false, care duc la minciuna si in credinta si in viata. Ei sunt fondatorii si talcuitorii dogmelor; ei pot schimba in Biserica Tainele dupa propria lor chibzuinta; ei ii canonizeaza pe sfintii pe care nu ii au; ei ii lipsesc pe mireni de Sangele lui Hristos; ei ii stropesc cu apa pe pruncii pe care ii boteaza si nu ii cufunda in apa si asa mai departe.

Legatura bisericii catolice cu Biserica Cereasca - este intru totul jalnica, rece, marginita, fara viata, nu este ca cea a Bisericii Ortodoxe- vie, inteleapta, deplina, sincera , plina de evlavie.

 Pretutindeni si peste tot - papa si iar papa; lui i se acorda pretutindeni cinste, nu sfintilor; sfintii rasaritului si ai apusului sunt desconsiderati, ascunsi, pusi in obscuritate si numai pentru vedere sunt aratati uneori credinciosilor, mai ales turistilor. Iar optusturile dumnezeiestilor slujbe in biserca romao-catolica sunt atat de reci si pline de nepasare: ite, missa est- mergeti liturghia s-a terminat.

 Papa se foloseste de soarta cereasca si de biserica pamantesca, dispune de meritele sfintilor dupa bunul plac : trimite in purgatoriu si scoate din purgatoriu  dupa bunul plac, da indulgente ( imaprte idulgente credinciosilor) . Pur si siplu ar ajunge la ridicol daca acest lucru nu ar fi dureros si daunator.

 Si cum nu observa acest lucru insisi papii,cardinalii, prelatii, iezuitii.  Caci credinta catolica este pusa in graba.  Toul este vandut; toate le-a luat papa in stapanirea sa, toata mantuirea catolicilor. Si de aceea la catolici nu exista sfinti proslaviti ; exista numai sfinti fabricati, facuti dupa bunul plac al papei.(...) Ascultati, in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul se spune despre o anumita biserica : "am sa te vars din gura Mea ( Apoc.3,16 ) Uitati ce au facut papii din credinta Ortodoxa a lui Hristos !?

Ce prostie ! Cine e papa ? - Un idol, nu Hristos.

Aceasta este o biserica pe deplin eretica. "

Nota : Fragmente preluate din cartea " Ne vorbeste Sfantul Ioan de Kronstadt- Ultimul jurnal mai - noiembrie 1908 "

Rugaciunea zilnica a Cuviosului Partenie din Kiev !

" Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nu lasa desertaciunea, iubirea de sine, iubirea de placer, nepasarea,mania,sa domneasca peste mine si sa ma rapeasca iubirii Tale !
O, Domul meu, Creatorul meu, toata Nadejdea mea, nu ma lasa fara impartasirea de fericita vesnicie ! Fa ca si eu sa urmez exemplul Tau cel sfant, sa fiu supus conducatorilor, celor pusi peste mine ! Daruieste-mi aceasta curatie a duhului, aceasta simplitate a inimii, care ne fac vrednici de dragostea Ta ! La Tine, o, Dumnezeul meu, inalt sufletul meu si inima mea : nu lasa sa piara faptura Ta, ci ma izbaveste de singurul si cel mai mare rau: de pacat ! Fa, Doamne, sa indur nelinistile si necazurile sufletesti cu tot atata rabdare, cu cata bucurie primesc desfatarile inimii.
De voiesti Tu, Doamne - ma poti curati si ma poti sfinti. Iata, ma incredintez bunatatii Tale, rugandu-Te ca sa starpesti din mine tot ce este potrivnic Tie si sa ma numeri in ceata alesilor Tai. Doamne , ia de la mine trandavia duhului, care pagubeste timpul meu; desertaciunea gandurilor, care impiedica prezenta Ta si fura atentia mea de la rugaciune; iar de, rugandu-ma, ma abat de la Tine cu gandurile mele, ajuta-mi ca aceasta abatere sa nu fie de bunavoie, si intorcand mintea, sa nu intorc de la Tine, inima ! Tie, Domnului Dumnezeului meu, Iti marturisesc toate pacatele faradelegilor mele, facute acum si mai demult, inaintea Ta : iarta-le mie, pentru numele Tau cel sfant, si mantuieste sufletul meu, pe care L-ai rascumparat cu scump Sangele Tau !
Ma incredintez milei Tale, ma lasa in voia Ta, fa cu mine dupa bunatatea Ta, nu dupa rautatea si faradelegea mea !
Invata-ma, Doamne, sa-mi oraduiesc faptele, asa incat ele sa fie spre slava sfantului Tau nume !
Ai mila, Doamne de toti crestinii ! Auzi dorinta tuturor celor ce striga la Tine, izbaveste de tot raul si mantuieste pe robii Tai ( numele ), trimite-le lor bucurie, mangaiere in necazuri si mila T a cea sfanta !
Doamne, ma rog Tie mai ales pentru cei ce intr-un fel sau altul m-au necajit si m-au mahnit sau mi-au facut vreun rau : nu ii pedepsi pentru mine, pacatosul, ci revarsa peste ei bunatatea Ta . Doamne, ma rog Tie pentru toti cei care eu, pacatosul, I-am mahnit, I-am necajit sau I-am smintit cu cuvantul, cu fapta sau cu gandul, cu stiinta sau cu nestiinta !
 Doamne Dumnezeule, iarta noua pacatele noastre ce la facem unii altora !
Scoate, Doamne, din inimile noastre orice suparare, banuiala, manie, tinere de minte a raului, certuri si tot ceea ce poate pune piedici dragostei si poate imputina iubirea dintre frati ! Miluieste-i, Doamne, pe cei care mi-au incredintat mie, pacatosului, nevrednicului, sa ma rog pentru dansii !
Miluieste, Doamne, pe tot cel ce cere ajutorul Tau ! Doamne, fa aceasta zi, ziua milei Tale, si da fiecaruia dupa cererea lui ! Fii pastoral celor rataciti, calauza si lumina celor nestiutori, povatuitorul celor neintelepti, parintele orfanilor, ajutorul celor asupriti, doctoral celor bolnavi, mangaietorul celor ce sunt pe moarte si adu-ne pe toti la sfarsitul dorit - la Tine, limanul nostru si la odihna cea fericita ! Amin "



Nota:
Rugaciune preluata din cartea "Suflet binecuvantat - Viata, ostenelile si nevointele Cuviosului Partenie din Kiev "

Bucura-te Lacrima, ce pentru pacatele noastre plangi !

 

Bucura-Te Frumusetea vietii mele !

Bucura-Te  Maica mea cea nepretuita !

Bucura-Te Coroana Imparateasca !

Bucura-te Adiere lina a sufletului meu !

Bucura-Te  Bucuria mea, si nu ma lasa pe mine cea mult pacatoasa !

 

Bucura-te Ajutorul meu de care nu sunt vrednica !

Bucura-Te, Nadejdea mea atunci cand sunt in clipe grele !

Bucura-te Dar Ceresc de la Domnul!

Bucura-Te Inima multmilostiva !

Bucura-Te Bucuria mea, si nu ma lasa pe mine cea mult pacatoasa !

 

Bucura-Te Icoana cea din veac proorocita!

Bucura-Te Lacrima, ce pentru pacatele noastre plangi !

Bucura-Te Floare, ce de cuvinte nu poate fi descrisa !

Bucura-te Cantec al inimii mele !

Bucura-Te Bucuria mea, si nu ma lasa pe mine, cea mai pacatoasa !

 

 

Un Ajutor de nadejde !



"Următoarea întâmplare minunată s-a petrecut cu 30 de ani în urmă, în Mănăstirea Sfântul Pavel. Ea confirmă prezenţa adevărată a Maicii Domnului în toate evenimentele şi nevoile vieţii noastre. În mănăstire trăia un bătrân smerit, cu inimă curată, monahul Toma. Ascultarea lui era de a ajuta la brutărie. Fiind binecuvântat cu smerenie şi bunătate, el era binecuvântat de asemenea cu vedenii minunate.
Într-o zi, când s-a întâmplat ca cei doi călugări ce se ocupau de brutărie să fie absenţi, întreaga responsabilitate a căzut asupra ajutorului lor, părintele Toma. El trebuia să pregătească şi să coacă destulă pâine ca să fie pentru două zile, o cantitate mare, pentru părinţi şi pelerini. Şi nu ştia ce să facă. Nu ştia de unde şi cum să înceapă. Cu lacrimi în ochi s-a rugat Maicii Domnului să-l ajute. Apoi a luat drojdie şi a adăugat apă şi făină. În acel moment i-a apărut o doamnă încântătoare, îmbrăcată în negru. Ea a amestecat ingredientele, a făcut pâinile şi le-a copt. Părintele Toma, în tot timpul pregătirii, s-a simţit de parcă nici nu ar fi fost acolo. La puţin timp după aceea, când le-a spus părinţilor ce se întâmplase, ei şi-au dat seama că acea femeie era Născătoarea de Dumnezeu. Pâinea s-a dovedit foarte dulce şi cu un gust foarte bun.
– Părinte Toma, trebuie să fi pus ceva în pâine ca s-o coci aşa de repede şi să aibă un gust aşa de bun! îi spuneau lui.
Aceeaşi grijă a arătat-o Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica noastră, în diferite feluri, în timpul ocupaţiei germane."

 

Nota: Fragment preluat din cartea "Patericul Athonit "

Calugarul cel simplu !

"Odată, părintele B. s-a dus într-un sat cu treburi ale mănăstirii. De îndată ce a ajuns, sătenii au venit la el şi l-au rugat insistent să-i ajute să apere credinţa adevărată în faţa unui predicator evanghelic. Acesta, cu citate din Sfânta Scriptură, îi tulbura pe ei, defăimându-i pe sfinţi şi pe Maica Domnului. Călugărul era simplu şi aproape analfabet şi s-a simţit stânjenit, dar după ce s-a gândit puţin, amintindu-şi ceea ce a citit despre sfinţi şi vieţile lor, l-a invitat pe predicatorul protestant să se întâlnească cu el şi a propus aceasta:
– Lăsaţi-ne să aprindem un foc în mijlocul pieţii din sat. Fiecare va trece prin el şi Dumnezeu va dovedi astfel care dintre noi poartă cu el Adevărul. În ziua următoare, dimineaţa devreme, sătenii au adunat lemne şi au clădit un rug în mijlocul pieţii. Părintele B. a sosit, dar predicatorul nu. El a fugit cu primul vapor din ziua aceea. Întregul sat s-a bucurat pentru victoria glorioasă asupra predicatorului înşelător. Când părintele B. s-a întors la mănăstire, ceilalţi călugări l-au întrebat:
– Erai pregătit să treci prin foc?
– Eram neliniştit, dar nu m-am îndoit de credinţa noastră şi am gândit: Pe pământ eu nu merit nimic, decât să merg în iad. Ar fi mai bine să ard aici, pe pământ, decât să ard veşnic.
Astfel, acest smerit şi simplu călugăr a apărat credinţa aşa cum au apărat-o primii martiri şi părinţii duhovniceşti înaintea lui."

 

Nota: Fragment preluat din cartea "Patericul Athonit "

Pravila de rugaciune " Bogorodicinaia " ( Nascatoare de Dumnezeu ) !

          Pravila de Rugaciune " Bogorodicinaia " ( Nascatoare de Dumnezeu )

( adica citirea de 150 de ori a cantarii aduse din ceruri de catre Arhanghelul Gavriil ca inchinaciune Preasfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu )

"Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te ! Ceea ce esti plina de har , Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pe Mantuitorul Sufletelor noastre."

Aceasta pravila a fost data de Maica Domnului insasi in veacul al VII-lea si odinioara era savarsita de catre toti crestinii. Mai pe urma a fost data uitarii. Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de aceasta pravila. In chilia lui s-a gasit o carticica veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care implineau aceasta pravila. Citirea de 150 de ori a rugaciunii " Bogorodicinaia " ii aduce crestinului un mare folos. Domnul ne-a aratat cat de puternica este rugaciunea Preacuratei Sale Maici inaintea Lui si cat de eficient este ajutorul acordat de ea. In cele mai dificile imprejurari si cu totul neasteptate ea ne-a intins mana sa izbavitoare...Citirea de 150 de ori a rugaciunii "Bogorodicinaia "  indeparteaza mania lui Dumnezeu si chiar verdictul judecatorului Cunoscator - de - inimi este amanat.

La inceputul acestei pravile se citesc rugaciunile:

Tatal nostru

Usa milostivirii

Rugaciunea pentru parintele duhovnic

Si de mantuire :

Tatal noastru, Care esti in ceruri, Sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in Cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita si ne izbaveste de cel viclean.

Usa milostivirii deschide-o noua, Binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim noi cei ce nadajduim intru Tine, ci sa ne mantuim prin Tine din nevoi, ca Tu esti mantuirea neamului crestinesc.

Mantuieste Doamne, pe parintele meu duhovnic ( numele ) si pe toti fiii lui duhovnicesti si pe fratii nostri intru Hristos si pe toate rudeniile cele dupa duh si dupa trup, intareste-i, apara-i si miluieste-i, da-le mangaiere in scarbe si vindecare  de boli. Doamne ! Trimite-i lui harul Sfantului Duh si pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu ajuta-ne, Doamne, sa ne indreptam viata si sa ne mantuim sufletele noastre. Amin !

Apoi, dupa fiecare 10 rugaciuni cu  "Nascatoare de Dumnezeu Fecioara , bucura-Te ! ", citim " Usa milostivirii" , dupa care ne rugam la Maica Domnului dupa trebuintele fiecaruia cu cuvintele noastre, adaugand urmatoarea rugaciune:

Dupa primele 10 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara , bucura-Te ! ) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste si pazeste pe toti crestinii dreptmaritori, sporeste-le credinta si pocainta, iar pe cei adormiti adihneste-i in vesnica slava a Domnului noastru.

Dupa 20 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana Nascatare de Dumnezeu, mantuieste-i si intoarce-i in Biserica Ortodoxa pe cei rataciti si cazuti robi ai Tai ( numele )

Dupa 30 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara bucura-Te ! ) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-l si pazeste-l pe parintele meu duhovnicesc ( numele ) si cu sfintele rugacinile lui miluieste-ma pe mine pacatosul.

Dupa 40 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, potoleste intristarile noastre si trimite mangaiere celor scarbiti si bolnavi robi ai Tai ( numele ).

Dupa 50 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te !) : O , Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste-ma de ispite si de tot raul si napastuirile.

Dupa 60 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana de Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma sa savarsesc toate lucraile mele intru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiati.

Dupa 70 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana  Nascatoare de Dumnezeu , pazeste-ma de tot raul si acopera-ma cu cinstitul Tau omofor .

Dupa 80 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, inviaza sufletul meu si daruieste-mi rugaciune statornica, catre Tine .

Dupa 90 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-mi cu milostivirea Fiului Tau si a Stapanului nostru, ca sa-mi trimita harul rugaciunii celei arzatoare si osardice.

Dupa 100 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, indupleca-L pe Domnul nostru Iisus Hristos sa ma miluiasca pe mine, pacatosul, sa-mi ierte toate pacatele si sa mantuiasca pacatosul meu suflet.

Dupa 110 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, aprinde-ma cu iubirea Ta, intareste-ma cu credinta si lumineaza ochii mei intunecati cu pacatele.

Dupa 120 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te !): O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste-ma de ganduri desarte si daruieste-mi cuget si inima avanatate spre mantuire.

Dupa 130 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te !) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufleteasca, odihna si sanatate trupeasca.

Dupa 140 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te ! ) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, daruieste-mi sfarsit pasnic si netulburat si calauzeste-mi sufletul prin vamile cele infricosatoare.

Dupa 150 rugaciuni ( Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te ! ) : O, Preasfanta Stapana Nascatoare de Dumnezeu, zid nebiruit si protectoare puternica, nu ma respinge pe mine, pacatosul si nevrednicul, care alerg la imparatescul Tau acoperamant, caci Tu esti nadejdea crestinilor si adapostirea pacatosilor.

La sfarsitul Pravilei de rugaciune rostim :

" Cuvine- Se cu adevarat sa te fericim pe Tine, Nascatoare de Dumnezeu, Cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii care fara stricaciune pre Dumnezeu- Cuvantul ai nascut , pe Tine Cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu Te slavim. "

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor . Amin

Doamne miluieste ! ( de trei ori )

                                       Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

"Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, acopera-ma si ma pazeste pe mine robul tau, de toata rautatea sufletului si a trupului si de tot vrajmasul cel vazut si nevazut.

Bucura-Te, Ceea ce esti cu har daruita , Marie, Domnul este cu TIne ! Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre. Bucura-Te si Te veseleste, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara si Te roaga pentru robul Tau. Doamna si Stapana a ingerilor si Maica crestinilor, ajuta-mi mie robului tau. O, Marie, cu totul fara de prihana, bucura-Te mireasa nenuntita . Bucura-te, bucuria celor necajiti si mangaierea celor scarbiti . Bucura-Te hrana celor flamanzi si limanul celor inviforati . Bucura-te Cea mai sfanta decat sfintii si decat toata zidirea mai cinstita . Bucura-Te, sfintenia Tatalui, locasul Fiului si umbrirea Duhului Sfant .Bucura-Te palatul de lumina al lui Hristos Dumnezeului nostru, Imparatul tuturor .Bucura-Te lauda crestinilor si ajutatoarea cea gata a celor ce Te cheama pe Tine .

Preasfanta Stapana mea, pazeste-ma sub acoperamantul Tau, caci in preacuratele Tale maini imi pun duhul meu. Fii ajutatoare si acoperamant sufletului meu in ziua cea infricosetoare a Judecatii si roaga-Te pentru mine, nevrednicul, ca sa intru curat si limpezit in Rai. Sa nu ma lepezi Doamna mea, pe mine, robul Tau ci ajuta-mi mie si da-mi implinirea cererii. Izbaveste-ma de toata primejdia, bantuiala, nevoia, si neputinta si daruieste-mi pocainta mai inainte de sfarsit. Ca prin mijlocirea si ajutorul Tau, mantuindu-ma in viata aceasta de acum de tot vrajmasul vazut si nevazut, umbland cu placere de Dumnezeu in voia iubitului Tau Fiu si Dumnezeului nostru, iar la ziua cea infricosatoare a Judecatii izbavindu-ma de vesnica si grozava munca, sa ma inchin, sa multumesc si sa slavesc intru tot sfant numele Tau in vecii vecilor . Amin "

Bucura-Te , Cea plina de har !

Bucura-Te , Ceea ce esti preafericita !

Bucura-Te , Cea preabinecuvantata !

Domnul este cu tine !

Aceasta Pravila se face in manastirea din Diveevo a Sfantului Serafim de Sarov in fiecare seara, la ora 21, la procesiunea de pe Kanafka ( Cararea Maicii Domnului, care inconjura manastirea )

Poezie cereasca !

Daca nu se duce mintea

Sus la ceruri sau la moarte,

Prea usor se rataceste

La vorbirile desarte.

 

 

Si de nu se odihneste

Mila pacii intre noi

Vom gasi mereu pricina

De galceava si razboi.

 

 

Iar cand nu ne dam silinta

Spre cunoasterea de sine,

Cantarim mai totdeauna

Numai faptele straine.

Nota: Poezia " Epigrama" autor Sfantul Ioan Iacob Hozevitul